Main menu

header

22-11-1de Loreta Popa

- Are 19 ani, a moştenit pasiunea pentru muzică şi va juca şi în serialul de televiziune „Pariu cu viaţa”

Într-un sfârşit de vară, întorcându-se acasă dintr-un turneu, cantautorul Mircea Baniciu a găsit doi saci imenşi, plini cu scrisori! Ce senzaţie a trăit în toţi acei ani în care făcea parte din trupa Phoenix, şi apoi de unul singur pe baricade, numai el ştie, dar a rămas uluit de câtă dragoste îţi poate oferi peste noapte celebritatea. Ieşea cu greu din fiecare sală încărcat de flori, copleşit de aplauze. I se mai întâmplă şi azi, dar marea lui bucurie este că de aşa ceva are parte şi fiica sa, Ana Baniciu, care a păşit pe calea muzicii, aidoma lui. Nu se putea altfel, spunem noi.

A făcut parte din celebra Şcoala Vedetelor
S-a născut la 28 ianuarie 1993, la Bucureşti, a absolvit Colegiul German Goethe, apoi a intrat la Facultatea de Ştiinţe Politice. Ana Baniciu, căci despre ea este vorba, a mai absolvit Şcoala de Muzică numărul 1 din Bucureşti, secţia pian, şi Şcoala de Televiziune şi Film. Are în colţul ochilor aceeaşi sclipire ştrengărească pe care o cunoaştem atât de bine. Seamănă cu tatăl ei, fără doar şi poate. Vitalitate, naturaleţe, bucuria de a cânta. Ce cuvinte o pot descrie pe Ana mai bine decât acestea? Mintea sa clară face casă bună cu inima şi glasul, pe care le dăruieşte cu generozitate.
La 14 ani, după ce şi-a luat buletinul şi a sărbătorit cum se cuvine, a intrat la Şcoala Vedetelor lui Titus Munteanu, evident într-un nou format. A făcut parte din corul Allegretto multă vreme şi crede că a fost un privilegiu pentru care simte recunoştinţă. Astfel a colindat lumea, ajungând până în China şi Japonia. Viaţa ei este frumoasă pentru că relaţia cu părinţii este una specială. În ceea ce-l priveşte pe tatăl ei este fermă: „Tata este prietenul meu cel mai bun!”
Din această toamnă, Ana Baniciu îşi face debutul în actorie în serialul „Pariu cu viaţa”, difuzat la Pro TV, aşa că Mircea Baniciu are toate motivele să fie mândru de fiica lui. De când era mică, cunoscutul cantautor era idolul ei, iar astăzi, tatăl îi este cel mai înfocat fan. „Tata mă susţine şi mă ajută mereu cu sfaturi, pentru că eu trăiesc anumite lucruri pe care le-a trăit şi el la început de drum şi îmi povesteşte anumite întâmplări din care eu trag concluzii şi învăţ de unde şi cum să apuc meseria aceasta. Evident că mă mândresc de câte ori am ocazia cu părinţii pe care îi am şi cu faptul că m-am născut sub o stea norocoasă, zic eu. Relaţia cu părinţii mei este, în primul rând, una de prietenie, ei mi-au fost şi îmi sunt necondiţionat alături şi îmi doresc să-i fac la rândul meu mândri”, spune Ana.
Suntem siguri că Ana este mereu în gândurile părintelui său chiar de la venirea pe lume. „Probabil că una dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie, cu o încărcătură emoţională mare, este momentul în care am cântat alături de tatăl meu pe scenă. Eram foarte mică, dar mi-a plăcut foarte mult, motiv pentru care am simţit nevoia să continuu să cânt. Atunci era o joacă, acum e un mod de a trăi! Tata mi-a dat un sfat la un moment dat: «Când te duci la orice fel de competiţie, să nu te duci cu gândul că vei fi învingător! Trebuie să munceşti pentru tot şi la final să te bucuri de un DA!». Mama îmi dă sfaturi zi de zi, de orice fel, de la sfaturi vestimentare până la cele despre viaţă în general”, povesteşte Ana Baniciu.

22-11-2„Talentul este un dar”
De la o vârstă fragedă, Ana s-a manifestat în plan muzical. „Tata a observat primul că am moştenit talentul său. Când eram foarte mică, stăteam pe lângă el în studio şi până nu cântam şi eu la microfon nu mă lăsam. Am înregistrări cu mine de la 4 ani cântând tot felul de melodii. La început el nu era atât de încântat întrucât considera că această carieră este prea dură, mai ales pentru o fată, spre deosebire de mama, care şi-a dorit încă de la început ca eu să urmez acest drum. Cu timpul, şi tata s-a convins că nu am remediu şi că m-am născut să fac asta, iar acum este fanul meu numărul 1 care mă susţine în tot ceea ce fac. Consider că talentul este un dar şi trebuie împărţit cu ceilalţi, şi cum să-l împarţi mai bine, decât prin muzică! Muzica este ceea ce vreau să fac în viaţă şi cu asta cred că am spus totul”, afirmă Ana Baniciu cu hotărâre.

„Muncesc mult ca să ajung un artist adevărat”
Nu se poate decide să aleagă una sau câteva dintre melodiile pe care le preferă. Sunt prea multe, dar cu certitudine albul este culoarea ei preferată. Planuri? „Am atât de multe proiecte pentru perioada imediat următoare, unele chiar nebuneşti, încât dacă ar trebui să le enumăr, mi-ar lua o veşnicie. Idei am foarte multe şi muncesc foarte mult pentru ca într-o zi să ajung un artist în adevăratul sens al cuvântului. Şi să fiu iubită ca tatăl meu, pentru că până la urmă din asta se hrănesc artiştii. Un artist trebuie să aibă, pe lângă talent, şi ceva unic cu care să iasă în evidenţă şi să se departajeze de ceilalţi. Carisma şi sinceritatea pe scenă sunt foarte importante pentru că datorită lor, publicul ajunge să te iubească. Asta am învăţat de la tata. Mă inspiră muzica, natura, chiar simplii trecători de pe stradă. Sunt ferm convinsă că fiecare are defecte şi dacă nu învăţăm să fim toleranţi nu e tocmai bine. Cred că toleranţa este aspectul esenţial al caracterului unui om. Am o conştiinţă aprigă şi dacă nu sunt mulţumită sufleteşte cu ce am făcut, îmi este greu să dorm liniştită noaptea. Cred că mulţumirea sufletească este cea mai importantă şi de multe ori trebuie să ascultăm ce ne spune sufletul şi să acţionăm în acest sens”, conchide Ana Baniciu.

„Am mers mereu pe ideea că cine nu riscă, nu câştigă“

Sunt perioade fertile în viaţa oricărui artist, iar 2011 şi 2012 au fost astfel pentru Ana Baniciu. „Atât anul trecut, cât şi anul acesta au fost foarte importanţi pentru mine. Pot să mă laud şi să spun că sunt mândră de ceea ce am reuşit să fac. Am intrat în LaLa Band, o familie frumoasă, am dat Bacalaureatul şi am intrat la două facultăţi. Trăiesc o viaţă «pe repede înainte»! Mai am o mulţime de planuri şi sunt sigură că o să le împlinesc prin multă muncă, desigur. Anul acesta mi s-a îndeplinit un vis pentru care am muncit foarte mult şi sunt tare mândră că am intrat în gaşca LaLa unde toţi m-au primit cu braţele deschise. Am mers mereu pe ideea că cine nu riscă, nu câştigă şi uite că am câştigat, deci aceasta este varianta corectă! Mi-am dorit încă de la început să fac parte din acest proiect pentru că sunt înconjurată de oameni talentaţi de la care am ce învăţa şi este un loc în care pot face ceea ce iubesc. Clar, a fost o alegere din suflet şi în continuare pun suflet în tot ceea ce fac aici”, spune Ana, iar un zâmbet larg îi luminează faţa.

„Un artist trebuie să aibă, pe lângă talent, şi ceva unic cu care să iasă în evidenţă şi să se departajeze de ceilalţi. Carisma şi sinceritatea pe scenă sunt foarte importante pentru că, datorită lor, publicul ajunge să te iubească“

Add comment


Security code
Refresh