de Raluca Grințescu
Noiembrie este numit în popor Brumar, deoarece este vremea brumei și a promoroacei, sau Vinar, adică luna vinurilor, căci în noiembrie este vremea fermentării și limpezirii vinului în butoaie. În calendarele populare de altădată erau multe sfaturi și povețe legate de lucrările gospodărești ale acestei luni, dar și pentru practicile de medicină naturistă, descântece și sfaturi oraculare, prin care se puteau face farmece. Luna începe cu ziua întâi, a doctorilor fără de arginți Cosma și Damian; un ritual când sfinții sunt invocați în descântece de lingoare (febră tifoidă) și de răul copiilor (epilepsie), deoarece sfinții tămăduiesc toate bolile. Cei doi sfinți sunt patronii căsniciilor creștine și păzitorii armoniei în familie. Ei nu trebuie confundați cu Sfinții Cosma și Damian din Roma, prăznuiți la 1 iulie.
Sfinții Mihail și Gavriil, prăznuiți cu colaci
La 8 noiembrie este Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, o zi importantă a calendarului ortodox, dar și a calendarului popular, în care ziua este sărbătorită timp de trei zile, numite Capul Arhanghelului, Mijlocul și Coada. Se obișnuiește acum să se facă ofrande alimentare, precum și aprinderea de lumânări pentru vii și pentru morți. Se spune că cine va lucra în una dintre aceste trei zile se va canoni mult până să-i ia sufletul la moarte. Colacii și alimentele împărțite acum sunt numite Moșii de Arhangheli. Zilele de 9 și 10 noiembrie sunt numite Filipii de Toamnă și se țin și pentru a fi feriți de lupi. Magia populară spune că de Filipi nu este bine a descânta decât de purici. În sâmbăta dinaintea zilei Sfinților Mihail și Gavriil se fac praznice pentru pomenirea morților, iar finii merg la nași cu colaci. Data de 8 noiembrie mai este numită și „Năpustitul areților” sau „Vara Arhanghelilor”, care ține doar o zi. Prima denumire vine de la obiceiul ciobanilor de a amesteca berbecii (areții) cu oile în această zi; berbecii se „năpustesc” asupra oilor pentru împerechere. Pe lângă „Vara Arhanghelilor” mai sunt încă trei-patru zile mai călduroase, între 8 noiembrie și 25 decembrie, denumite „vara iernii”.
Întoarcerea inimilor ursiților, la Sfântul Mina
La 11 noiembrie este Sfântul Mina și Ziua Tâlharilor, serbată atât de tâlhari, cât și de cei păgubiți de aceștia. Acum se desfășoară mai multe practici cu caracter magic, fiind vorba în principal despre magia întoarcerilor, a faptelor hoților, a lucrurilor furate, dar și despre magia dragostei pentru întoarcerea inimilor ursiților. În această zi, femeile duc la biserică lumânări, pe care le lipesc de sfeșnice cu capătul care de obicei se aprinde în jos, ca să se întoarcă răul spre casa voitorilor de rău, întocmai cum au întors lumânarea; fetele mari duc și ele astfel de lumânări, pe care le întorc și astfel le aprind, ca să se întoarcă spre ele inimile celor doriți.
Lăsatul Secului „strigă” tinerii rămași necăsătoriți
Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului are loc la 13 noiembrie. Ca și la Lăsatul Secului pentru Postul Mare, și acum se fac petreceri; dar acum se „strigă” tinerii rămași necăsătoriți și se fac două focuri la câte un cap de sat, apoi băiețandrii și flăcăii coborau cu șomoioage de foc spre casă, unde fetele și femeile încep șezătorile, torcând pentru pânza cămășilor. Superstiția spune că trebuie să se mănânce toată ciorba, căci altfel te prinde ploaia pe tine, gospodăria și fânul strâns în polog. Există superstiția că, dacă se lipește gura sobei în această zi, va fi legată și gura lupului. Gospodinele n-au voie să coasă, mai ales cu ață roșie, să împungă în piele sau să ia acul sau orice lucru ascuțit în mână, să nu macine, să nu dărăcească lâna, să nu dea nimic cu împrumut, mai ales sărături și foc, altfel vine lupul să-i mănânce vitele și, dacă n-are ce mânca, îl mănâncă pe om. Pentru a fi feriți de pagubă, sătenii țineau atârnată de lemnul coșului o secure timp de trei zile. Dacă de Lăsatul Secului este vreme „moale”, atunci primăvara vom avea ploi multe.
Ovidenii: dacă sunt stele și e senin, anul va fi rău
Vom spune doar că ajunul (20 noiembrie) acestei sărbători, cea a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, se petrece noaptea cu lumină și focuri aprinse. Tot acum încep să „vadă” și vrăjitoarele, care încep să acumuleze puterea demonică, iar fetele pot să-și vadă ursitul prin intermediul unui mare număr de practici magice specifice. Se spune că într-o zi de Ovidenii s-ar fi născut Iisus Hristos. În seara de Ovidenii se norocește anul ce urmează: dacă sunt stele și e senin, anul va fi rău; dacă vor fi lapoviță, ninsoare, ger sau promoroacă, anul va fi bun. Se spune că așa cum va fi vremea de Ovidenii, așa va fi toată iarna.
De Sfântul Andrei se pogoară pe Pământ sfinții-patroni ai lupilor
Luna se încheie cu ziua de 30 noiembrie - ziua Sfântului Andrei. În afară de ziua propriu-zisă a Sfântului Andrei, foarte important este și ajunul acestei zile. Este momentul în care se dezlănțuie forțele malefice, dușmanii tradiționali ai țăranului; intensitatea magică a nopții este subliniată și de pogorârea pe Pământ a sfinților-patroni ai lupilor, care le menesc acestora pentru anul care vine; ajunul Sfântului Andrei este propice desfășurării de practici magice cu caracter ocult. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, ordinea cosmică este răsturnată, și lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor. Denumită și Noaptea Strigoilor, această noapte a dat numeroase superstiții care au devenit apoi obiceiuri. Este un timp nefast, în care strigoii ies din cimitire și pocesc oamenii, le sug sângele, leagă sau iau potența bărbaților, „strică” taurii, fură sporul vitelor, se joacă astfel cu urșii și cu lupii. În ajun și ziua este interzis să se lucreze în casă. Cine lucrează se îmbolnăvește de Ignat. Pentru a fi feriți de strigoi și de moroi, gospodarii ungeau ușile și ferestrele cu usturoi. Fetele măsoară acum nouă ceșcuțe cu apă într-o strachină și o pun la icoană până a doua zi; apoi măsoară din nou cele nouă ceșcuțe; dacă rămâne în strachină fie și numai o picătură de apă, vor avea noroc; altfel, dacă ultima ceșcuță nu se poate umple, înseamnă că nu se vor mărita nici anul următor și nici noroc n-o să aibă.
Covaşa, băutura rituală fermentată
Alte obiceiuri și superstiții menite a feri oamenii de relele strigoilor și lupilor: „Bocetul Andreiului” era o practică de sacrificiu, acum fiind înlocuită cu o păpușă din cârpă care este bocită, iar sacrificiul în sine a fost înlocuit cu tăierea porcului. „Aflarea ursitului” era o practică divinatorie făcută de fete, care se petrecea la fântână, la cotețul porcului, la gard sau la poarta casei, la masa cu usturoi. În noaptea de Sfântul Andrei se pune grâu la încolțit și, după felul cum crește, aflăm dacă anul ce vine va fi bun sau nu. Covașa era o băutură rituală preparată din mălai și făină sau mălai de porumb și de mei, fermentată, despre care se spune că fiecare om „este dator să mănânce covașă în această zi, pentru a fi ferit de strigoi”. Toate acestea erau însoțite de petreceri și ospeţe cu mâncare și băutură, toate petrecute la adăpostul caselor, bine unse cu usturoi.