de Elena Şerban

Puţini sunt românii cu un nume recunoscut pe plan mondial pentru diferite descoperiri ştiinţifice sau invenţii. Dintre aceştia, se detaşează însă Emil Racoviţă, savant explorator, speolog şi biolog, fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran). Emil Racoviţă s-a născut la 15 noiembrie 1868, la Iaşi, în familia formată de un magistrat iubitor de literatură şi fondator al Junimii şi o pianistă. Cu aşa o familie, viitorul biolog a avut o copilărie frumoasă la moşia părinţilor din Vaslui. Apoi, când a venit vremea să meargă la şcoală, părinţii l-au trimis la Iaşi, pe mâna lui Ion Creangă. După şcoala generală şi după liceu, s-a mutat la Paris pentru a studia Dreptul. În paralel însă, participa frecvent la cursurile Şcolii de Antropologie. Pentru a-i face pe plac tatălui, care îl vedea al doilea magistrat în familie, Emil a finalizat studiile juridice. A urmat însă şi Facultatea de Ştiințe în cadrul Universității Sorbona, pe care a absolvit-o în 1891. Fascinat de biologie, şi-a dat şi doctoratul în acest domeniu în 1896. Aşa că, la vârsta de doar 25 de ani, a fost ales membru al Societăţii Zoologice din Franţa, fapt ce l-a recomandat parcă de la sine în înscrierea sa ca membru în expediţia organizată de statul belgian în zona Antarcticii. Cu acest prilej, Racoviţă a cercetat fauna din Chile şi din Strâmtoarea Magellan şi a descoperit o serie de insule în zonă. După ce a revenit din expediţie, Emil Racoviţă a fost invitat în 1920 să devină profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj, acolo unde a înfiinţat primul Institut de Biospeologie din lume. El a rămas în istoria știinţei ca descoperitor al balenei cu cioc. În cinstea cunoscutului speolog, o peşteră din Republica Moldova a fost numită Emil Racoviţă. Savantul a fost însurat cu Helen Boucart şi a avut trei copii: Rene, Jean şi Andre. Emil Racoviţă a murit la 17 noiembrie 1947, la Cluj, la doar două zile după ce împlinise vârsta de 79 de ani.