Main menu

header

515 30 1de Andrei Dicu

După 1990, o mulţime de tineri români, mai mult sau mai puţin certaţi cu legea, au ales să renunţe la tot şi să se înroleze în Legiunea Străină. Acolo, odată intrat, toate păcatele ţi se şterg cu buretele, iar orice indiscreţie legată de viaţa ta personală este interzisă. Homosexualitatea şi trădarea sunt pedepsite cu moartea, iar unica lege este compusă din camaraderie şi din respect. Numai că pericolele te pândesc la tot pasul, şi nu puţini sunt cei care s-au întors acasă între patru scânduri...

Ludovic-Filip, tatăl unei trupe de elită

Legiunea Străină (în franceză „Légion étrangère”) este o unitate a Armatei franceze, întemeiată la 9 martie 1831, printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. Legiunea a fost creată pentru voluntarii străini care, după Revoluția Franceză din iulie 1830, nu mai aveau voie să se înscrie în Armata franceză. Voluntarii străini sunt conduși de ofițeri francezi, iar în zilele noastre, printre combatanţi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care, în prezent, formează 24% din numărul total de recruți. Legiunea are acum în jur de 11.700 de soldați, iar sediul Cartierului General este la Aubagne. Unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai Legiunii, scriitorul sovietic Maxim Gorki, a spus: „Legiunea mi-a dat casă, masă şi, mai presus de toate, uitarea contemporanilor, de care aveam nevoie în lupta cu mine însumi”.

Epoca modernă aduce lupta împotriva terorismului islamic

515 30 2De-a lungul vremii, Legiunea Franceză a fost somată de autorităţile statelor din întreaga Europă să nu participe la conflicte militare declanşate de divergenţe politice. Motivul era simplu. Legiunea este o grupare de elită, ai cărei războinici „n-au tată, n-au mamă”, cum s-ar zice pe la noi. Curajul este unica şansă de a rezista regimului spartan de viaţă şi de antrenament. Legionarii n-au voie să se bată între ei, nu mănâncă niciodată carne de porc, nu înjură şi nu au voie să dezvăluie secretele antrenamentelor. Scopul lor iniţial era să păstreze ordinea în nordul Africii, în dominioanele franceze, iar astăzi lucrează cot la cot cu CIA, MI5 şi cu alte servicii secrete străine în lupta pentru combaterea terorismului islamic. Dacă anterior vorbeam despre restricţii, trebuie însă ştiut că libertatea individuală şi spirituală ocupă primul loc în „arsenalul” ideologic al legionarilor. Nimeni nu are dreptul să conteste sau să glumească măcar pe seama credinţelor religioase şi chiar politice ale altui coleg.

„Legio Patria Nostra”, mai mult decât o deviză

Deviza Legiunii este „Legio Patria Nostra”, iar conţinutul ideii, dincolo de nuanţa naţionalistă, este pur ezoteric. Visul de a deveni războinic, luptător sau simplu bărbat al armelor rămâne pentru totdeauna viu în sufletele unor copii. Când cresc, ei se uită în jur şi nu regăsesc nimic din valorile în care cred. Pasul următor pentru majoritatea acestor tineri este înrolarea. Legiunea Străină este ea însăşi o legendă vie, care îi aşteaptă pe toţi cei dispuşi să-şi desăvârşească destinul sub steagul celui mai cunoscut corp militar din istoria modernă a omenirii. Dincolo de aceste repere morale, solda lunară de aproape 2.000 de euro nici nu mai contează... Sub soarele ucigător care biciuie nisipurile magrebiene, principiile morale îşi găsesc casa în sufletele unor renegaţi. Totuşi, scopul iniţial care a dus la crearea Legiunii a fost lipsit de aureola romantică. Regele Louis Philippe nu a dorit decât crearea unei armate destinate exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze şi pentru înăbuşirea oricăror încercări de revoltă a băştinaşilor. Legionarii aveau, de asemenea, rolul de a proteja transporturile militare ale materiilor prime extrase de Franţa din colonii.

Bătălia de la Camerone şi noaptea în care totul este permis

Nicio evocare a vreunei bătălii a trecutului nu prezintă o mai mare importanţă pentru Legiunea Străină decât comemorarea Bătăliei de la Camerone. La 30 aprilie 1862, vitejia şi sacrificiul legionarilor i-au dus pe aceştia deopotrivă în legendă şi în paginile istoriei universale. În preajma zilei de 30 aprilie a fiecărui an, legionarii din toată lumea sărbătoresc lupta de la Camerone. În anul 1931, undeva lângă oraşul Poebla, din Mexic, căpitanul Danjou a ţinut piept, cu numai 65 de oameni, unei armate mexicane compusă din 2.000 de ostaşi. La finalul luptei, dintre legionari au rămas doar cinci supravieţuitori, care… au atacat trupele mexicane la baionetă. Au mai rămas doar doi în viaţă, care au fost luaţi prizonieri. Când i-a văzut, impresionat de curajul lor, generalul armatei mexicane nu doar că i-a eliberat, dar i-a şi decorat… În cadrul unei parade publice, mâna de lemn a căpitanului Danjou este prezentată legionarilor, iar povestirea luptei este citită la microfon. Acea mână de lemn este păstrată în Muzeul Legiunii din Aubagne, unde este păzită zi şi noapte de o gardă de onoare. Legionarii, cu decoraţiile atârnând pe piept, defilează cu inimitabilul lor pas lent şi maiestuos. Primii sunt geniştii, cu şorţurile lor din piele de bivol şi cu securile pe umăr. Apoi vine cavaleria (tancurile), şi în cele din urmă, pedestrimea. După paradă urmează petrecerea. Iar în acea zi şi în noaptea următoare totul, absolut totul este permis…

„Mergi sau mori”

„Mergi sau mori” („March or die”) este cel mai cunoscut motto al Legiunii Străine. Este o mărturie a durităţii antrenamentelor zilnice ale legionarilor şi, în egală măsură, o trimitere la vechile concepte marţiale, potrivit cărora ostaşul este dator să se înfrângă pe sine însuşi în fiecare zi, autodepăşindu-și capacităţile umane. De altfel, cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Glumind, mai mult sau mai puţin, în comparaţie cu cei 120 de paşi pe minut regulamentaţi în cursul unui marş pentru infanteriştii Armatei franceze, legionarii trebuie să menţină un ritm de 88 de paşi pe minut în timpul marşurilor. La antrenamente, legionarii mărşăluiesc pe o distanţă de 40 de kilometri, având în spate echipamentul militar, armele aferente, un bidon cu apă şi o sticlă cu whisky. Combinaţia „bagajului” variază între 30 şi 35 de kilograme, în funcţie de anotimp şi de tipul de misiune. În timpul marşurilor, legionarii cântă „Le Boudin”, cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect demn de atenţie este deprinderea tehnicilor de luptă, legionarii dezvoltând un sistem care cuprinde karate, jiu-jitsu, kung fu, silat şi sambo.

„Legiunea mi-a dat casă, masă şi, mai presus de toate, uitarea contemporanilor“ (Maxim Gorki)

Visul de a deveni războinic, luptător sau simplu bărbat al armelor rămâne pentru totdeauna viu în sufletele unor copii

Paul Atanasiu, eroul român uitat de români

Printre legionarii celebri îi găsim, de-a lungul istoriei, pe Alexandre Walewsky (fiul nelegitim al lui Napoleon cu contesa Walewska), prinţul Aage al Danemarcei, prinţul Louis Napoleon, politicianul de dreapta Jean Marie Le Pen, scriitorul Maxim Gorki şi Paul Atanasiu, un personaj, din păcate prea puţin cunoscut în România, dar care a atins celebritatea în Franţa. Atanasiu este unul dintre cei mai renumiţi sculptori europeni şi a devenit pictorul oficial al Armatei franceze. Decorat cu Legiunea de Onoare, cea mai importantă distincţie a Republicii Franceze, Paul Atanasiu a servit în Legiunea Franceză din 1991 până în 2006, şi este singurul român care a ajuns la gradul de colonel în această puternică trupă de comando.