Main menu

header

515 2 1de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Aura lui Brâncuşi străluceşte la Târgu-Jiu şi la Hobiţa (I)

Lumina titanului Constantin Brân­cuşi veghează asupra Gorjului ca un soa­re de platină. Undeva pe drumul că­tre Tis­mana, pe traseul ce leagă Târgu-Jiu de Baia de Aramă, se află localitatea Peti­şani. Aici, turistul observă panoul-indi­cator pe care scrie: „Spre Hobiţa, Casa Memorială Constantin Brâncuşi”. Drumul curge lin şi, odată ajunşi la Ho­biţa, veţi găsi o poartă ţărănească simplă, care dă într-o curte îngrijită, în fundul căreia se găseşte o căsuţă mică, acoperită cu şin­drilă şi zugrăvită în alb-albăstrui, culoare pe care o dă numai varul măcinat în Va­lea Sohodolului. Aici s-a născut, la 19 fe­bruarie 1876, Con­stantin, cel de-al cin­ci­lea copil al lui Nicolae Brâncuşi şi al M­a­riei Deaconu. Ghidul Casei Memoriale de la Hobiţa este chiar o rudă de-a marelui sculptor, care rememorează copilăria şi locurile în care se ascundea Brâncuşi când fugea de acasă. Dorul de ducă l-a caracterizat pe Brâncuşi încă de tânăr, deoarece pen­tru întâia oară a expus nu în România, ci în Franţa, în 1906. Un an mai târziu a creat prima versiune a „Să­rutului”, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu „Poarta Sărutului” din Ansamblul Mo­numental de la Târgu-Jiu. Abia în 1964 a fost redescoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, cu „Coloana (recunoştinţei) fără sfâr­şit”, „Masa Tă­cerii” şi „Poarta Săru­tu­lui”, a putut fi amenajat şi îngrijit după ce fusese lăsat în paragină un sfert de secol. Povestea „Căii Eroilor” a început când lui Brâncuşi i s-a cerut să ridice un monument în­chi­nat eroilor căzuţi în Primul Război Mon­dial, iar ansamblul exprimă sentimentul cosmic al artis­tului, manifestat prin sim­bioza celor pa­tru elemente funda­men­tale: apa - por­ni­rea de la râul Jiu, pă­mântul - aleea din grădina publică („Masa Tăcerii” încor­po­rează pământul şi Calea Eroilor), fo­cul - flacăra care asi­gură triumful asu­pra morţii în „Poarta Sărutului” şi aerul - avântul „Coloanei fără sfârşit”, care străpunge văzduhul.

„Coloana fără sfârşit” asigură comunicarea veşnică între noi şi infinit, care înlesneşte înălţarea la cer a sufletelor eroilor jertfiţi pentru patrie