de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Larga Jijia, „delta” de lângă Iași
La doar 24 de kilometri de Iaşi se găseşte o rezervaţie naturală unică în România. Vizitatorul este întâmpinat de un decor surprinzător, de inspiraţie dobrogeană, cu întinderi de apă, stuf, păsări superbe, mult peşte şi aer curat. Larga Jijia este un complex de lacuri întins pe o suprafaţă de aproximativ 1.250 de hectare, pe raza comunei Movileni.
Cum s-a „descurcat” natura să creeze aici un adevărat paradis acvatic şi faunistic este un continuu prilej de încântare pentru oamenii de ştiinţă. Păsările au început să vină aici atrase de posibilitățile de hrană, după ce, la începutul anilor ’80, lacurile au fost populate masiv cu pește. Nu puţine, ci cu miile. Şi-au făcut colonii în Larga Jijia lebedele, egretele, cormoranii, buhaii de baltă, berzele albe şi negre, ţigănuşii, califarii, acvilele, şerparii, şorecarii, şoimii, prepeliţele, cocorii, nagâţii, fugacii, pescăruşii, huhurezii, pitulicii sau sticleţii.
Mândria locului sunt lebedele
În plus, în minidelta din Larga Jijia trăieşte singura colonie de lopătari din ţară, în afara celei din Delta Dunării. Tot aici se găsesc una dintre cele mai mari colonii de stârci din România şi o specie clocitoare extrem de rară în ţară, guşa vânătă. În iazurile din Larga Jijia poposeşte şi o colonie de sitari de mal, o specie existentă doar în Câmpia de Vest. Mândria locului sunt însă lebedele. Cine are curiozitatea să facă o plimbare cu barca pe luciul celor 50 de heleşteie din lunca inundabilă a Râului Jijia poate asista la un spectacol tulburător: momentul în care sutele de lebede decolează de pe lac în şir indian. În fiecare an, peste 300 de lebede albe poposesc peste vară în Larga Jijia. Îşi fac cuiburile, clocesc ouăle şi apoi îşi învaţă puii să supravieţuiască în sălbăticie, pentru ca înainte de primul viscol să-şi ia zborul spre ţinuturi mai calde.