Main menu

header

588 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Comoara „Rotondei” din Geoagiu

La 22 de kilometri de Sebeș, spre Deva, pe Autostrada A1, virați la stânga, pe DN7/E68, mai mergeți jumătate de kilometru, și urmați, la sens giratoriu, drumul pe DJ705. Treceți Mureșul pe podul de la Gelmar și, după încă 9 km, veți ajunge în Geoagiu (3 km înainte de mai cunoscuta Geoagiu Băi). Aici veți putea admira cea mai veche biserică medievală zidită din piatră de pe teritoriul României. Are în jur de 1.000 de ani şi, datorită formei circulare, este supranumită „Rotonda”. Este considerată unică în arhitectura religioasă din Transilvania. Din păcate, puţini ştiu despre existenţa acestui unic, prin arhitectura sa, lăcaş de cult.

Cea mai veche biserică medievală din România

Rotundă şi înaltă ca un turn de cetate, cu acoperişul de şindrilă bătut de vânt, cu tencuiala scorojită şi căzută, acest edificiu imită ca formă biserica ridicată de împăratul Constantin la Sfântul Mormânt din Ierusalim. Documentele plasează ridicarea sa pe la sfârşitul secolului al XI-lea, în timpul retragerii cavalerilor teutoni din Oraşul Sfânt. Potrivit istoricilor, a fost construită în vremea Regelui Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată cea mai veche biserică medievală din ţară. Legenda spune că bisericuţa cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului.

Mormântul de 1.000 de ani

De-a lungul vremii, Rotonda a fost folosită ca şi capelă de familiile nobiliare din zonă. Comuniştii au transformat-o, atei fiind, în locuinţă socială. Acum este biserică reformată. Vârsta „Rotondei” a fost confirmată de săpăturile arheologice care au scos la iveală 172 de morminte, unul vechi de 1.000 de ani.

Legenda spune că, o dată pe an, în ziua Sfântului Ioan din Ierusalim, cel al cărui hram îl poartă biserica, o rază de soare trece prin două ferestre din zid, aliniate perfect, şi luminează un loc din curte unde cavalerii teutoni ar fi îngropat o comoară