de Silviu Ghering

„Vedi Napoli e poi muori”, spune un vechi și arhicunoscut proverb italian. „Vezi Napoli și apoi poți să mori”. Înlocuiți Napoli cu Roma, Veneția, Florența, Milano sau oricare alt oraș din „Cizmă” și nu veți greși. Efectul este același. După ce vezi atâta frumusețe te împaci cu „e poi muori”? Parcă nu, pentru că mai sunt atâtea și atâtea de văzut, încât nu-ți ajunge o viață... Să luăm, de exemplu, Roma. Capitala lumii la începuturile ei. Coloseumul, Pantheonul, Vaticanul, Basilica San Pietro, Columna lui Traian, Circus Maximus, Via Apia, Forumul Roman, Castelul Sant’Angelo... Și lista poate continua încă mult și bine. Însă nu fără, în niciun caz fără Fontana di Trevi. Fântâna Trevi. Cea mai cunoscută, cea mai frumoasă, cea mai spectaculoasă fântână arteziană din Roma. Ba chiar din acest imens „muzeu” în aer liber care este Italia.

Totul a pornit de la păstorița Agrippa

Trevi vine de la „Tre vie”, care înseamnă „trei căi”, fântâna este la răscrucea dintre trei străzi. Cu 26,3 metri înălțime, 49,15 metri lățime și 19 metri diametru, domină micuța piață cu același nume, Piazza di Trevi, din cartierul Quirinale. Intrând în lumea mirifică a legendelor aflăm că o frumoasă fecioară, păstorița Agrippa, ar fi îndrumat însetații soldați romani în vremurile de glorie ale Republicii antice spre un izvor cu apă curată și rece, numit Salone, undeva la 12 km de Roma. De acolo, în anul 19 î.Hr., s-a construit un apeduct, Aqua Virgo (în traducere liberă „apa fecioarei”), care aprovizionează fântânile din centrul istoric al orașului.

Din ordinul Papei Nicolas al V-lea, meșterul pietrar Leon Battista Alberti a construit prima fântână Trevi în 1453. Prea simplă și chiar dezamăgitoare pentru pretențiile artistice ale altui suveran pontif, Papa Urban al VIII-lea, care, în 1692, i-a cerut lui Gian Lorenzo Bernini, sculptor și arhitect italian de seamă, sugestii de decorare a fântânii. Deși Papa Urban a murit înainte ca aspirațiile sale să fie materializate, unele dintre schițele lui Bernini au rămas și au ajutat la aspectul final.

Monument de artă barocă

A bucurat privitorii abia 84 de ani mai târziu. În 1732, Papa Clement al XII-lea l-a angajat pe Nicola Salvi pentru a ridica o „fântână demnă de istoria marii Rome”. Salvi și-a construit capodopera pe baza vechiului proiect al lui Bernini. Înainte de moartea sa, în 1751, Salvi l-a ales pe tânărul artist Giuseppe Pannini ca succesor al său. Fântâna de astăzi conține elemente din schițele lui Bernini, Salvi și Pannini. A fost terminată și inaugurată abia la 22 mai 1776. Fontana di Trevi este un monument de artă barocă, o formă populară de artă europeană între anii 1600 și 1750, caracterizată prin ornamente bogate, chiar opulente, minuțios finisate.

Neptun umple fântâna cu... gura!

Figura centrală este Neptun, din gura căruia curge apa. Zeul Mării se află într-un car de luptă de forma unei scoici, tras de doi căluți de mare, ghidați de doi tritoni. Un cal este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus, simbolizând dispoziția fluctuantă a mării. Acest grup statuar principal din marmură este opera sculptorului Pietro Bracci. La stânga lui Neptun se găsește o statuie mare, ce reprezintă abundența, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea, autor Filipo Valle. Deasupra „abundenței” se află un basorelief înfățișându-l pe ginerele împăratului din anul 19 î.Hr. aprobând planurile de construcție pentru apeduct. Deasupra „sănătății”, alt basorelief întruchipează legenda păstoriței Agrippa, îndrumând soldații romani spre izvorul Salone. Apa din bazinul fântânii reprezintă marea.

Câte monede aruncați?

Miile de turiști care se înghesuie, la propriu, să ajungă lângă fântână - sunt zile în care se stă la cozi ore întregi numai ca să ajungi să zărești fântâna! - umplu bazinul cu monede. Pentru că nu este niciunul care să nu știe legenda de căpătâi a Fontanei di Trevi: trebuie să stai cu spatele la fântână și să arunci, atenție, obligatoriu cu mâna dreaptă peste umărul stâng, o monedă în apă. Sau mai multe. Dacă arunci una sigur te vei întoarce în acel loc, Plazza di Trevi, Roma, Italia. Dacă arunci două, te vei îndrăgosti de un italian. Sau de o italiancă, depinde de... gusturi. Iar dacă arunci trei, te vei căsători cu persoana respectivă. Și pentru că oamenii cred cu tărie în această legendă, rezultatul este peste 1 milion de euro anual!

„Pescarul”, prins după 34 de ani

De unde atâta bănet? Din cei peste 3.000 de euro „aruncați” zilnic de turiști în fântână! Din 2007, aceștia sunt adunați noaptea și sunt donați organizației „Caritas” pentru ajutorarea săracilor. A fost construit din acești bani și un magazin cu mărfuri foarte ieftine, tot în scop caritabil, pentru cei nevoiași. Până în 2007, mulți oameni își „încercau” norocul „pescuind” banii din fântână. Cel mai cunoscut „pescar” hoț a fost Roberto Cercelletta, cunoscut și sub porecla de „D’Artagnan”, care, timp de 34 de ani (!), a tot adunat monedele. A fost prins în 2002...

Una dintre legende susține că Fontana di Trevi ar fi fost construită în fața prăvăliei unui... bărbier! Motiv pentru care seamănă, într-o notă ironică, bineînțeles, cu un lighean de bărbier. Și ar fi fost plasată de Nicola Salvi exact în fața prăvăliei, pentru a scuti lumea de vederea bărbierului, un mare posac, mereu încruntat...

Fontana di Trevi

Adresa: Piazza di Trevi

Transport: metrou (staţia Barberini, linia A)

Vedetă de film, cu 6 Oscaruri!

Frumusețea și semnificația fântânii Trevi nu puteau să nu sensibilizeze lumea artistică, așa că a devenit și „vedetă” de film. A „debutat” în 1953, în „Vacanță la Roma” („Roman Holiday”), regia William Wyler, în care Audrey Hepburn (Oscar, Glob de Aur, BAFTA în 1954 pentru acest rol!) este o prințesă care se răzvrăteşte împotriva obligaţiilor sale regale şi explorează Roma pe cont propriu. Acolo îl cunoaşte pe Gregory Peck, un ziarist american de care se îndrăgostește. Pelicula a mai luat două Oscaruri, pentru scenariu (Dalton James) și cele mai bune costume (Edith Head).

Fontana di Trevi și-a continuat „cariera” în 1954, în „Trei bănuți în fântână” („Three Coins in the Fountain”), regizat de românul Jean Negulesco, cu Dorothy McGuire, Luciana Paluzzi, Jean Peters, Clifton Webb. Sosite la Roma pentru a întâlni marea dragoste, trei tinere trăiesc aici experienţe de neuitat. Filmul, celebru la Hollywood, a impresionat prin realizarea tehnică. S-au folosit tehnologii inovatoare în epocă: imagine cinemascop şi sunet stereofonic. A fost premiat cu Oscar în 1955 pentru cea mai bună imagine color (Milton R. Krasner) și cel mai bun cântec original (Jule Styne și Sammy Kahn).

De neuitat este și scena faimoasă din „La Dolce Vita” a lui Federico Fellini (1960), în care Anita Ekberg stă îmbrăcată în apa rece a fântânii, scenă filmată în cursul unei săptămâni de... iarnă! Fellini a dezvăluit că Anita a rezistat fără probleme, în timp ce Marcello Mastroianni a purtat un constum de neopren pe sub haine. Filmul a fost recompensat cu un Oscar pentru cele mai bune costume (Piero Gherardi) în 1962 și cu Palme d’Or pentru regie la Cannes în 1960.