Main menu

header

604 2 2de Silviu Ghering

Eremia-Teofil Grigorescu s-a născut la 28 noiembrie 1863, în familia unui învățător de țară din satul Golășei, de lângă Târgu Bujor. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați (1870-1878), apoi Liceul „Național” din Iași (1878-1881). După Bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. Pentru a se putea întreține a dat meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe Elena Arapu și s-a îndrăgostit, aceasta fiind descendenta unei familii de militari. Ea l-a convins să renunțe la medicină și să aleagă cariera arme- lor, așa că a dat examen și a fost admis în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. La terminarea studiilor s-a căsătorit, la 15 noiembrie 1886, cu Elena, devenită între timp profesoară de matematică, prima femeie absolventă a Universității din Iași. Au avut cinci copii, trei băieți și două fete. În timpul Primului Război Mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia, la Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Se îndrăgostesc fulgerător, și din iubirea lor se naște, la 20 noiembrie 1917, un băiat. În 1918 a divorțat de soția Elena și s-a căsătorit cu iubita Elena, recunoscând totodată și copilul. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit mai multe funcții de comandant în Armata Română. S-a distins în mod special în cursul celor două mari bătălii de la Oituz din 1916, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie. În vara anului următor dă noi dovezi de curaj și de măiestrie militară la comanda Armatei 1 în bătălia de la Mărășești și este decorat cu clasa II a Ordinului „Mihai Viteazul”. Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit la București, la 19 iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești.