Main menu

header

cotnari wide

633 29 1de Silviu Ghering şi Adrian Barna

O zi obișnuită la Veneția. Ceasul celebrului turn din Piața San Marco arată, așa cum o tot face din secolul al XV-lea, ora 8:30. Pe Canalazzo (Canal Grande sau, mai pe românește, Marele Canal) este deja o aglomerație pestriță de vaporetti („autobuze” navale), taxi acqueo (traducerea este redundantă...), gondoloni (bărci mari, de forma gondolelor, care transportă până la 14 persoane) și, evident, celebrele gondole pentru perechile de îndrăgostiți venite să admire cel mai frumos oraș „inundat” din lume. În acest peisaj idilic, dar și oarecum confuz, își face loc, cu lovituri precise de vâslă în apa de un albastru-argintiu scânteietor în soarele dimineții, o „gondolieră” cu părul blond dat pe spate și prins într-o panglică, pantaloni negri și tricou, marinăresc tradițional, cu dungi albastre și albe orizontale. Se numește Giorgia Boscolo, are 31 de ani și este prima femeie gondolier din Veneția. După 915 ani de exclusivitate masculină (meseria de gondolier datează din anul 1094!), Giorgia este o dovadă vie că rolurile bărbat-femeie tradiționale se pot schimba în acest oraș-muzeu ce atrage peste 22 de milioane de turiști în fiecare an!

La egalitate cu un bărbat, s-a antrenat 400 de ore!

633 29 2Giorgia a obținut atestatul de gondolier în iunie 2009, după 400 de ore de pregătire, pe vremea când avea 23 de ani și doi copii de crescut acasă, unul de 3 ani și altul de 5 ani. Alte două femei au mai urmat atunci alături de ea cursurile şcolii de gondolieri, dar niciuna nu a reuşit să treacă testele finale. Una chiar a acuzat Asociaţia Gondolierilor din Veneţia de discriminare sexuală, dar instituţia i-a răspuns că pur şi simpu nu este suficient de bună pentru a deveni gondolier. Pentru Giorgia era cea de-a doua încercare și a avut cele mai mici note din 22 de solicitanți, terminând pregătirea cu exact aceeași medie ca și unul dintre bărbați. Deoarece vârsta contează în această profesie și ea avea cu cinci ani mai puțin decât respectivul coleg, Giorgia a obținut locul și atestatul. Şcoala de gondolieri are o durată de șase luni, timp în care aspiranţii învaţă să coordoneze gondola cu o singură vâslă şi să o manevreze eficient printre curenţii marini și ceilalți colegi de... canal.

Primarul, satisfăcut că „a făcut Veneția și mai frumoasă”

„Sunt extrem de fericită şi de mândră. Vreau să mă bucur de această profesie până la pensie”, spunea Giorgia în primul său interviu după obținerea licenței, publicat de ziarul „La Stampa”. Primarul Veneției din acel an 2009, Giorgio Orsoni, își exprima în aceeași publicație „sincera satisfacție pentru succesul obținut de Giorgia Boscolo, prima femeie gondolier, o meserie străveche, nobilă și unică, din istoria orașului nostru, care devine astfel și mai frumos!”. „La Stampa” amintea că, în urmă cu nici doi ani încercase să obțină titlul de gondolier altă femeie, nemțoaica Alexandra Hai, dar nu reușise, și mai anunța că pentru următorul curs se înscriseseră deja alte cinci femei. Giorgia a fost timp de un an întreg doar „copilot”, abia în vara lui 2010 a primit permisiunea să iasă singură la cârma și la... vâsla unei gondole pe canalele venețiene.

Este fiica lui... „Popeye marinarul”!

Născută în cartierul Castello din Veneția, Giorgia a practicat de la vârsta de 10 ani gimnastica. Ceea ce i-a făcut foarte bine din punct de vedere fizic, meseria de gondolier fiind una foarte solicitantă. Georgia are un corp de invidiat, bine proporționat și tonifiat, un zâmbet luminos în ochii căprui-albăstrui (după cum i se oglindesc valurile în ei, în funcție de luminozitatea și orele zilei!), este în totalitate un punct de atracție nu numai pentru turiști bărbați, dar și pentru „perechile” lor. A preluat meseria de gondolier în mod tradițional - tatăl său, Dante Boscolo, este și el gondolier, unul dintre cei mai cunoscuți în Veneția. Un adevărat „Popeye marinarul”, musculos ca îndrăgitul erou de desene animate, cu inel în ureche și brațe acoperite de tatuaje. La 61 de ani! Lucrează în zona pieței de pește, una dintre marile sale plăceri fiind să hrănească în fiecare zi la ora prânzului pescărușii direct din gondolă cu peștele ce le prisosește comercianților. Are patru fiice și, deși nu se poate debarasa de firea sa de „macho” - „Vâslitul pe o gondolă nu este o slujbă pentru o femeie. Mușchii sunt prea mici, prea sensibili la vânt și la vreme”, spune el - este cât se poate de mândru că Giorgia duce mai departe tradiția familiei: „Amarul de a nu avea niciun fiu mi-a mai fost îndulcit de fata asta care nu lasă îndeletnicirea mea să moară în condițiile în care, vrem, nu vrem, asta este o meserie pe moarte”. Și Giorgia știe că este așa... A fost un moment în care câteva mii de gondolieri brăzdau canalele orașului. Astăzi, nici 400 n-au mai rămas. Dar Giorgia nu a vrut niciodată să fie altceva. Chiar și în copilărie a fost „testa dura”, încăpățânată, o spune chiar ea. Uneori vâslește singură până la San Michele, insula cimitirului din Veneția, pentru a vizita mormântul mamei sale, care a murit de cancer în ianuarie 2009, cu cinci luni înainte ca ea să-și ia atestatul. Aproape de sfârșit, mama i-a spus: „Împlinește-ți visul! Dacă cineva poate face asta, tu ești aceea”. Cuvintele astea i-au fost suport moral în reușita sa...

A avut - și are! - probleme delicate cu colegii de „vâsle”

633 29 3Mai ales că nu i-a fost deloc ușor. Colegii săi n-au privit-o niciodată cu ochi buni... Stând în jurul digului la care „trag” gondolele în așteptarea clienților, în grupuri „de dialog” înfocat, cu ochelarii de soare împinși în sus pe capetele de cele mai multe ori rase, ei blestemă în colțul gurii pe turiștii veseli care o preferă pe Giorgia. Oricine se oprește să o întrebe, curios, cum de stă singură o femeie printre atâția bărbați, este „blagoslovită” cu ocări „venețiene” înfundate, dar deosebit de... „colorate”! Giorgia nu s-a lăsat niciodată copleșită de misoginismul colegilor-bărbați, convinsă, după cum a declarat de mai multe ori, că „am cu siguranță unul dintre cele mai frumoase locuri de muncă din lume”. La stația San Tomá, la o curbă mai la sud de Podul Rialto și nu departe de unul dintre ultimele docuri de gondolă, Giorgia plimbă turiști de-a lungul canalului. Oferă întotdeauna o mână de ajutor, la propriu, zâmbește tot timpul, povestește cui vrea să asculte istoria romanțată a Veneției, ridică saci de cumpărături în gondolă, negociază cu larghețe tariful - de la 50 de cenți simpla traversare (de peroană) la 50 de euro o plimbare de câteva ore - și mulțumește mereu politicos clienților săi. O adevărată doamnă-gondolier!

„Am cu siguranță unul dintre cele mai frumoase locuri de muncă din lume. Vreau să mă bucur de această profesie până la pensie“ (Giorgia Boscolo)

915 ani, din 1094 până în 2009, meseria de gondolier a fost exclusiv apanajul bărbaților!

A fost acuzată de vedetism

Povestea Giorgiei a provocat ceva scandal și resentimente în orașul-lagună de la malul Mării Adriatice, declarat de UNESCO patrimoniu al umanității în 1979. A dat de necaz când ziarul local „Il Gazzettino” a relatat, în 2010, că a luat bani pentru fotografii și interviuri, a angajat un agent și a adoptat aerul arogant al unei vedete. „Trebuie să învețe regulile și să le urmeze, ca oricine în meseria asta. Dacă crede că poate face mulți bani aici, își va pierde atestatul”, spunea Pierluigi Marella, președintele Asociației gondolierilor. „Am fost mândri că o femeie a rupt, în cele din urmă, gheața. Dar dacă profită de asta, riscă să fie aruncată peste bord”, avertiza un coleg de breaslă, Marco Giuventtino.