Main menu

header

cotnari wide

639 27 1de Carmen Ciripoiu

La Rochefoucauld a afirmat că „gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are milă faţă de cel pe care pretinde că-l iubeşte”, în timp ce, în Biblia Veche, Solomon a arătat imposibilitatea omului de a se opune geloziei, prin întrebarea retorică: „Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei?”. Ce este gelozia și cum se poate scăpa de ea vă explică psiholog Iulia Zlatanov, expert în terapia ericksoniană și hipnoză (număr de telefon: 0725.630.899).

„Este o combinație de furie, frică și anxietate”

639 27 3- Boală sau dovadă de iubire, nimeni nu a putut da un răspuns exact. Este gelozia unul dintre sentimentele de protecţie, care ne face atenţi la relaţiile de care depind siguranţa şi bunăstarea noastră psihosomatică sau ceva mai mult?

- Orice este bun atât timp cât este dozat potrivit. Tot ce este în exces, ca și gelozia, care apare ca un sentiment de protecție, nu duce la bunăstare. Când un partener este gelos are intenția să controleze tot mai mult viața celuilalt, să nu aibă încredere în celălalt, nici în alegerile acestuia, inclusiv în prietenii lui sau, după caz, ai ei, este interesat cum își petrece partenerul timpul liber. Cu alte cuvinte, se încalcă spațiul intim de care avem cu toții nevoie. Dacă ne referim la gelozia dintre doi cunoscuți, aceasta se numește invidie. Cât privește gelozia între frați, aceasta apare când există un copil în familie care a beneficiat până atunci de toată atenția părinților și apare un nou-născut, iar mama are preocuparea îndreptată către cel mic. Dacă ne gândim la gelozia de tip colegial, aceasta se naște pe fondul unui sentiment de inferioritate. Gelozia este de fapt o combinație între furie, frică și anxietate.

- Care sunt persoanele cel mai predispuse spre gelozie?

- Se spune că femeile se exteriorizează mai mult și își exprimă mai des sentimentele de frustrare. Bărbații au o altă zonă, legată de orgoliu, puterea masculină, gândind că lor nu li se poate întâmpla așa ceva. Cred că ambele sexe suferă în egală măsură, pentru că gelozia este un sentiment distructiv. Femeile își manifestă cel mai des gelozia verbal, ridicând tonul, iar bărbații, printr-o violență nu numai verbală, care poate duce și la abuzuri fizice.

„Își are originile în copilărie”

639 27 3- Fiecare maladie are o rădăcină. A geloziei care este?

- Se leagă cumva de teoria atașamentului și de copilăria timpurie. Ce înseamnă atașamentul? O stabilitate care-ți dă o siguranță. O mamă e disponibilă pentru copii, le arată afectivitate, nu e sinusoidală, nu dă sentimentul de abandon sau de separare. Dar este posibil să fi existat în copilărie un episod traumatizant pentru copil, ca și interpretare, și nu neapărat real. Atunci se naște un sentiment de insecuritate al adultului, care va căuta ulterior o persoană cu care să repare acea relație ce nu a fost benefică în copilărie. O persoană asemănătoare mamei, dacă vorbim despre masculi, cu care să regleze situația sau o persoană total opusă. În spatele furiei de a fi înșelat este frica de trădare, o stimă de sine scăzută, ca și când ne-am gândi că partenerul este superior și oricând ar putea alege pe altcineva. Copiii reacționează foarte mult la afecțiune, înțeleg mai bine din comportamentul părinților, și nu din explicații. Cel mai bine ar fi ca mama care are doi copii să-și împartă timpul proporțional cu ambii, și în acest sens îl poate lua pe cel mai mare să o ajute la diverse treburi sau măcar să-i lase această impresie, ca să fie tot timpul împreună. Este bine ca relația dintre cei mici să crească, mama putând să-i pună să se joace împreună. Este de evitat ca mama să stea cu un copil, iar tatăl cu celălalt. În general, când copiii vin în terapie, părinții îi aduc ca și când ei au ceva probleme. Dar tot timpul terapia copiilor se începe cu părinții, întrucât copilul nu dezvoltă singur un comportament ciudat, ci adaptat la ceea ce se întâmplă în familie. Gelozia se poate manifesta la copii prin tulburări diverse, precum: tulburări de învăţare (copilul se lasă de învăţat), tulburări de curăţenie (enurezis sau curăţenie exagerată), tulburări de agresivitate.

- Poate conduce gelozia extremă la apariția unei depresii cronice sau a altor boli mult mai grave?

- Sigur că da. Persoana care este geloasă, stând mereu într-o stare de furie înăbușită și de rușine, poate dezvolta o izolare, o depresie sau tendințe paranoide. Putem încadra gelozia în două categorii mari: normală şi anormală. Gelozia morbidă poate fi periculoasă pentru oricare membru al relaţiei, inclusiv pentru individul rival. În numeroase studii, gelozia este considerată a fi în primele trei locuri ale motivelor pentru comiterea crimelor premeditate! Am cunoscut și persoane care au învins gelozia, cel mai important fiind autocontrolul. Dar gelozia rămâne, până la urmă, otrava lentă care ucide rapid.

Gelozia poate să apară şi în urma consumului de alcool, acesta având un rol favorizant în trecerea la acte agresive şi criminale

„Apare la cei care au teamă de despărţire“

- Se spune că gelozia în cuplu e ca sarea în bucate. Și totuși, pentru o treime dintre cei care calcă pragul psihoterapeuţilor de cuplu, gelozia reprezintă una dintre cele mai mari probleme într-o relaţie. Ce este de făcut în asemenea situație?

- Se poate lucra individual, direct cu persoana care are probleme, dar se lucrează și în cuplu, numai că, în cazul acesta, bărbații sunt cei care evită terapia, pentru că de fapt nu-și asumă responsabilitatea pentru comportamentul lor și preferă doar să-și blameze soția. La nivel de cuplu se începe prin delimitarea spațiului fiecăruia, stabilind niște reguli și limite ale relației. De exemplu, putem pune pe foaie ce-i stârnește persoanei sentimentul de gelozie, și astfel se pot evita alte scandaluri. Cei doi trebuie să înțeleagă că sunt persoane separate. Trebuie clarificate nevoile așteptărilor în cuplu pentru fiecare, în special de la gelos, pentru că se va vedea că acesta are niște așteptări nerealiste de la partener. Ca terapie se poate face restructurarea cognitivă, ca să se poată vedea în cazul gelosului cât de realist este ceea ce crede în scenariile sale și cât se pliază ceea ce gândește el cu realitatea. Nu în ultimul rând, recomand și hipnoza.