Main menu

header

cotnari wide

642 2 2de Roxana Istudor

Contele Lev Nicolaevici Tolstoi este unul dintre numele cel mai cunoscute din lume. Efigie a literaturii universale, a lăsat omenirii unele dintre cele mai frumoase și mai iubite romane. Cel care avea să devină autorul unor pagini literare memorabile s-a născut la 28 august 1828, la moșia Iasnaia Poliana, al patrulea copil al lui Nikolai Tolstoi, conte provenind dintr-o familie de nobili germani, și al Mariei Nikolevna, care va muri când micul Tolstoi nu împlinise încă nici 2 ani. În anul 1837, întreaga familie se mută la Moscova. Lev a început să studieze limbile turcă, arabă și tătară. În 1844, începe să frecventeze cursurile Facultății de Limbi Răsăritene, de la Universitatea din Kazan, însă după un an abandonează studiile.

Se întoarce în satul natal și, în 1847, frații Tolstoi își împart între ei averea părintească, lui Lev revenindu-i moșia Iasnaia Poliana. Tolstoi se înrolează, în 1851, în rândurile Armatei ruse care acționa în Caucaz. În această perioadă, își începe și activitatea de scriitor, cu primul său roman, „Copilăria”. În 1854, este transferat în Armata dunăreană și locuiește un timp la București. Doi ani mai târziu, demisionează din Armată și se dedică activității beletristice. În august 1862, Tolstoi se căsătorește cu Sofia Andreevna Berg. Curând după căsătorie, scriitorul își reia preocupările literare și începe romanul „Război și pace”. În 1878, apare un alt roman de răsunet, „Anna Karenina”. După tipărirea cărții „Învierea”, Biserica, atacată în text, îl excomunică. Dar, grație unor creații considerate apogeul romanului din „epoca de aur” a literaturii ruse, Tolstoi era în culmea gloriei. Între anii 1880 şi 1900, scrie operele „Moartea lui Ivan Ilici”, „Sonata Kreutzer”, „Cadavrul viu” și „Roadele instrucțiunii”. La bătrâneţe, contrastul dintre viața sa de bunăstare și mizeria în care trăia poporul îl face să sufere și să vrea să-și părăsească familia. La 28 octombrie 1910, pleacă de la Iasnaia Poliana, dar pe drum moare, în Gara Astapovo. A fost înmormântat la moșie, așa cum ceruse. În urma sa au rămas monumente ale literaturii universale.