Main menu

header

cotnari wide

667 28 1de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

De-a lungul anilor, cercetători sau criptografi au făcut tot ce le-a stat în putință să descifreze misterul celor mai bizare cărți din câte există. Însă fără niciun rezultat… Motivul? Ori au fost scrise în limbi de mult uitate, ori pur și simplu autorii lor nu au dorit ca acest lucru să se întâmple vreodată.

Manuscrisul lui Voynich

667 28 2Nu există persoană care să nu fi auzit vreodată, măcar în treacăt, de manuscrisul lui Voynich, una dintre cele mai misterioase cărți ale omenirii. La prima vedere, impresia pe care o lasă imaginile din text este aceea că documentul are scop farmaceutic și, probabil, a servit ca manual în vechea medicină. Alți oameni de știință au adus în discuție și varianta alchimiei, întrucât mult timp s-a crezut că informațiile din manuscris ar duce la transformarea metalelor în aur sau la descoperirea Pietrei Filosofale. Desigur, nu au întârziat să apară nici teoriile potrivit cărora manuscrisul Voynich ar fi un manual cu instrucțiuni lăsate omenirii de extratereștri. Dar nimeni nu a putut să spună despre ce este vorba în cartea pe ale cărei pagini apar plante necunoscute pe Pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate şi reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute.

Descoperit în anul 1912, de un anticar polonez

În acest moment, ciudatul document care se află la Biblioteca Universității Yale, din SUA, a fost descoperit în anul 1912 de anticarul polonez Wilfried Michael Voynich, iar ulterior a primit numele său. Acesta a găsit cartea într-un vechi castel din Europa, la Colegiul iezuit Mondragone di Frascati, unde se crede că manuscrisul ar fi stat câteva secole. La fel de ciudat este și un alt document care s-a găsit în paginile cărții, mai precis, o scrisoare datată „Praga, 19 august 1666”, scrisă de un anume Joannes Marcus Marci și adresată lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor și lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci a susținut că documentul ar fi aparținut Regelui Rudolf al II-lea de Habsburg, care a trăit în perioada anilor 1552-1612, şi se crede că l-a cumpărat în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60.000 de euro), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului sau a oricărui alt metal în aur. Potrivit ultimelor cercetări, se crede că manuscrisul ar fi, cel mai probabil, un tratat despre natură, scris într-o limbă din Asia sau din Orientul Mijlociu.

Informații trimise omenirii de îngeri

667 28 3În ceea ce privește cartea lui Soyga, aceasta se bazează pe scrierile din secolul al XVI-lea ale doctorului John Dee, cunoscut pentru legătura sa cu ocultul Edward Kelley, cei doi afirmând că atât informațiile lor, cât și limba enohiană relevată ar fi fost primite de ei direct de la îngeri, comunicarea cu fiinţele divine având loc prin intermediul cristalelor. De altfel, Dee a păstrat înregistrări meticuloase despre tot ceea ce s-ar fi întâmplat - Kelley ar fi privit adânc într-un glob negru de cristal, apoi a descris cu voce tare ceea ce ar fi văzut. O lungă perioadă s-a crezut că manuscrisul lui Soyga s-ar fi pierdut, însă în anul 1994 a fost descoperită o copie a misterioasei cărți în biblioteca secretă a francmasonului Elias Ashmole.

Cuvintele sunt scrise invers

667 28 4Informaţiile preţioase sunt împărţite pe capitole, din care fac parte cele dedicate astronomiei, magiei, ocultismului și alchimiei. În carte se găsesc multe puzzle-uri cu numere, despre care experții cred că ar fi o reprezentare grafică a numerelor folosite de Kabbalah. Un alt aspect interesant este cel al creaţiei, pentru că autorul ar fi fost contactat de îngerul Uriel, care i-a spus că el se face vinovat de introducerea lui Adam în Grădina Edenului. Și tot specialiștii au descoperit că unele cuvinte par a fi scrise invers, dar nu se știe motivul pentru care autorul ar fi făcut acest lucru. Cel mai clar exemplu este cel al cuvântului Soyga, care, citit invers, devine Agios, care în greacă se traduce sfânt. Să fie oare cartea lui Soyga de fapt cartea unui sfânt care a coborât din Ceruri pentru a le oferi oamenilor informații cu privire la adevărul absolut?

Un alt document care s-a dovedit imposibil de tradus este Codex Rohonczi, un manuscris vechi de câteva sute de ani, descoperit în Ungaria, în anii 1700, cu 448 de pagini, scris într-o limbă total necunoscută

Rongorongo, un sistem indescifrabil de pictograme

În secolul al XIX-lea, în Insula Paștelui, micuța pată de pământ din Oceanul Pacific, au fost descoperite mai multe tăblițe misterioase, care conțin un set de simboluri unice. Este vorba despre 26 de tăblițe din lemn cu scrisul rongorongo (limba maternă de pe Insula Paștelui), care au fost scoase la lumină de misionarul Eugene Eyraud, un călugăr al Bisericii Romano-Catolice, la 2 ianuarie 1864. Tăblițele au o formă neregulată, unele fiind arse, erodare sau deteriorate parțial, iar fiecare simbol, de aproximativ un centimetru înălțime, este orientat cu capul în sus sau spre dreapta. Potrivit tradiției locale, fondatorii civilizaţiei pascuane au adus cu ei 67 de tăbliţe din locurile natale, însă nici în Polinezia şi nici în America de Sud nu au fost descoperite locuri sau civilizații care să fi avut un „scris” similar. Se crede că acestea au fost gravate în secolul al XIII-lea. Deși nimeni nu a reușit până acum să spună cu exactitate ce este rongorongo, fiind considerat de cercetători o protoscriere, adică un set de simboluri care transmit informații fără a conține însă vreun sens lingvistic, se crede că aceste tăblițe sunt cheia înțelegerii civilizației locuitorilor misterioasei insule.