Main menu

header

cotnari wide

668 27 1de Andrei Dicu şi Florica Pintea

Păpuşile Barbie nu mai au nevoie de nicio prezentare şi probabil că nu există pe lume cineva care să nu fi aflat de existenţa lor. Ceea ce însă puţini copii şi, poate, şi mai puţini părinţi ştiu este că Barbie a avut o predecesoare ilustră, în persoana Pandorei. Istoria păpuşilor se întinde pe durata a mai bine de 2.000 de ani şi este momentul să facem cunoştinţă cu strămoşii jucăriilor de astăzi, care în vechime aveau o simbolistică aparte.

Pisica din mormântul lui Tutankhamon

668 27 2Barbie, Lalaloopsy şi Brave Doll sunt preferatele copiilor din zilele noastre, însă înainte ca aceste creaţii să bucure inimile micuţilor şi să golească portofelele părinţilor a existat Pandora. Încă din Antichitate, păpuşile Pandora au călătorit în lung şi-n lat şi au influenţat istoria modei. Arheologii au descoperit chiar în mormântul faraonului Tutankhamon o astfel de păpuşă, realizată din clei, lemn şi piatră, însă este puţin probabil să fi avut acelaşi scop precum creaţiile care vor apărea mai târziu şi care vor fi dedicate, aproape în exclusivitate, copiilor. În primul rând, Pandora găsită în piramida faraonului înfățișa o pisică. În Egiptul Antic, acest animal era unul dintre simbolurile Lunii şi era venerat sub numele de Marea Pisică Mau care, în Cartea Morţilor, îl doborâse la pământ pe şarpele mitologic Apophis, care încercase să răstoarne barca solară a zeului Ra. Ulterior, arheologii au observat că, în timp, figura Pandorei a început să semene cu un bot de câine. Acest animal (Inpu, Anupu sau Ienpw) era asociat mumificării şi vieţii de apoi, fiind perceput drept ghidul sufletelor morţilor.

Ofrandele zeilor şi prietenele micuţilor

668 27 3Istoricii au demonstrat că originea acestor figurine se regăseşte în ritualurile religioase ale societăţii primitive, devenind apoi, în Grecia şi în Roma Antică, jucării pentru copii şi, odată cu trecerea timpului, atracţii pentru colecţionarii împătimiţi. În templele greceşti şi romane s-au găsit păpuşi din lemn sau din ceară, aduse ca daruri sau ofrande oferite zeilor. Înaintând în timp, ajungem la actualul nume al păpuşii, care vine de la cuvântul franţuzesc poupée (păpușă). Accepţiunea este aceea de „moştenitor”, provenind din cuvântul latin pupa, care însemna tetină sau suzetă. Cele mai vechi dovezi ale existenţei păpuşii europene datează din secolul al XIV-lea şi provin din oraşul german Nürnberg. Respectivele figurine erau modelate după chipuri de copii, călugări sau femei, fiind îmbrăcate în haine care respectau moda acelor timpuri. Un astfel de exemplar, datând din anii 1500, a fost descoperit în 1966, într-un castel german. Păpuşa respectivă avea o înălţime de 20 de centimetri, era sculptată în lemn şi colorată cu vopsea. Îmbrăcămintea era formată dintr-o rochie lungă, strânsă în talie, iar la gât se încheia cu o broderie de aur. Podoaba capilară semăna cu o cască, avea bumbi rotunzi şi îi acoperea urechile, ţinuta amintind de moda acelor vremuri, ilustrată inclusiv de personajele zugrăvite în tablourile pictorilor germani. Potrivit History Channel, legătura păpuşii cu familiile nobiliare a fost foarte strânsă, figurinele nefiind percepute doar ca simple jucării. Astfel, fetiţele din înalta societate învăţau împreună cu „prietenele” lor din lemn cum trebuie să se poarte şi felul în care să se îmbrace după regulile de la curţile regale. De asemenea, schimbul de păpuşi între prinţese era un obicei deseori întâlnit, iar dacă un tânăr dorea să intre în graţiile unei domnişoare, imediat apela la ajutorul păpuşilor.

Ambasadoarele modei

668 27 4După primele expediţii militare europene în Egipt, moda Pandorei avea să cuprindă şi Franţa. Aşa au apărut primele păpuşi din lemn, ulterior devenite ambasadoare ale modei în Europa. Ele datează din secolul al XIV-lea, când Familia Regală de Borbon le trimitea altor curţi nobiliare de pe continent. Documente din anul 1321 menţionează faptul că Regina Isabela a Franţei i-a trimis suveranei din Anglia drept cadou păpuşi din lemn îmbrăcate cu haine din mătase şi din caşmir, de ultimă modă. Interesant este că, potrivit postului History Channel, primele păpuşi apărute în Franţa purtau tot numele Pandora, dar după câţiva ani au primit şi alte nume şi semnificaţii. Cu toate acestea, dincolo de imaginaţia creatorilor lor, numele Pandora încă era folosit la scară largă. În Evul Mediu, părul păpuşilor era realizat din coadă de cal, dar, cu trecerea anilor, s-au folosit lâna şi inul. Dacă Pandora din Egiptul Antic nu avea păr, „nepoţelele” sale de la curţile regilor Franţei sau Spaniei erau de neimaginat fără acest accesoriu, pentru că imitau perfect coafurile sofisticate ale doamnelor din înalta societate a acelor vremuri. Începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu deschiderea mai multor croitorii şi magazine de haine, păpuşile au căpătat dimensiuni mult mai mari, şi astfel au apărut manechinele. Graţie lor, hainele purtate la curţile regale ajungeau să fie cunoscute şi de restul lumii. Hainele erau realizate întocmai celor originale, punându-se accentul în special pe detalii. Vestimentaţia unei păpuşi Pandora din acea perioadă era completă: rochie, pantofi, accesorii, coafură, machiaj. Multe exemplare ale păpuşilor Pandora au trecut proba timpului şi a celor două războaie mondiale, supravieţuind astfel în moda haute couture.

De la spionaj la… Pinocchio

În timp, rolul acestor figurine s-a dezvoltat. În epoca Renaşterii, creatorii lor iscusiţi erau angajaţi la curţile nobililor. Unii cercetători susţin că francezii au păstrat în unele cazuri numele Pandora (de această dată, în accepţiunea de Cutie a Pandorei), deoarece devenise o modă ca spionii să ascundă documente importante în interiorul acestor figurine. Ulterior, păpuşile i-au inspirat pe scriitori, şi cel mai bun exemplu este Carlo Collodi, creatorul celebrului Pinocchio. Despre opera sa, autorul a notat: „Mi-am pus în gând să fac o păpuşă din lemn, o păpuşă cum nu e alta, care să ştie să danseze, să se dea tumba şi să mânuiască sabia. Cu această păpuşă vreau să colind lumea, ca să-mi câştig o bucată de pâine şi oleacă de vin”.

Germania, lider de piaţă

Odiseea americană a început la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când respectivele obiecte au fost trimise şi peste Ocean, cu o dublă încărcătură, estetică, dar şi diplomatică. În majoritatea cazurilor, păpuşile erau realizate din lemn, dar mai târziu au început să fie folosite ceara, ceramica şi plasticul. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, industria păpuşilor s-a dezvoltat, liderul pieţei fiind Germania, care exporta peste hotare mai mult de trei sferturi din producţie, mai ales în Marea Britanie şi în Statele Unite.

„Cu această păpuşă vreau să colind lumea, ca să-mi câştig o bucată de pâine şi oleacă de vin“ (Carlo Collodi)

1321 este anul primei atestări documentare în Europac

Ruth Handler, inspirată de copiii săi

668 27 5Barbie, probabil cea mai cunoscută păpuşă din lume, a fost inventată în anul 1959, de americanca Ruth Handler, proprietara unei mari fabrici de jucării. Numele provine de la fiica sa, Barbara, alintată Barbie. Iniţial, păpuşa s-a adresat atât celor mici, cât şi adolescenţilor. Ulterior, Ruth i-a dat viaţă păpuşii Ken, prietenul lui Barbie, după numele fiului său.