Main menu

header

677 29 1de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Ideea că posesia de aur egal bogăţie reiese şi din faptul că multe bănci centrale şi-au mărit rezervele cu sute de tone, iar, pe de altă parte, au și repatriat mari cantități de metal prețios de peste hotare.

Germania transportă din SUA și din Franța

677 29 2Germania este unul dintre statele cu cea mai mare cantitate de aur - 3.378 de tone, în valoare de 119 miliarde de euro, notează „Financial Times”. Până recent, această rezervă a fost ținută în mare parte la New York, la Londra și la Paris. Dar autoritățile germane au decis ca jumătate din ceea ce se află peste granițe să se întoarcă în Germania. Așa se face că, în ultimii cinci ani, au revenit în Frankfurt, principalul centru financiar al țării, circa 55.000 de lingouri de aur, fiecare cântărind 12,5 kilograme. Pe scurt, povestea relației Germaniei cu aurul se învârte în jurul unui singur termen: stabilitate. Poporul german a învățat din trecut și din hiperinflația din 1919, când o ladă cu bancnote cumpăra doar o pungă cu mălai, precum și din faptul că după Al Doilea Război Mondial țara avea cuferele goale. În două decenii după conflagrație, pornind de la zero, Germania începuse deja să-și transforme exporturile în aur, pe care îl stoca în Rezerva Federală Americană. Astfel, în 2012, statul german era nu doar liderul economiei europene, ci și deținătorul a 1.500 de tone de aur, mare parte peste Ocean și în Franța. Repatrierile au început în primii ani ai mileniului trei, când Banca Centrală a început să fie luată la întrebări despre rezervele de aur de Bundestag, Parlamentul țării. „Oamenii sunt întotdeauna interesați de aur. Să nu uităm că în 1971 toate monedele lumii se raportau la metalul prețios”, punctează parlamentarul Peter Boehringer.

Banca Centrală a Olandei: „Este mai bine să avem aurul la îndemână”

Există mulți analiști care consideră că aurul și bancnotele sunt „relicve ale trecutului”, dar cifrele din perioada ultimei crize economice vorbesc de la sine: în primăvara lui 2007, aurul era cotat la 650 de dolari uncia, iar în vara lui 2011 avea prețul de... 1.800 de dolari. În aceste condiții, și Olanda a adus acasă în 2014, așadar la finalul „oficial” al recesiunii, 122,5 tone de aur ținute la New York, în aceeași Rezervă Federală. Banca Centrală a Olandei consideră că „în timpuri de criză economică este mai bine să avem aurul la îndemână”. Este adevărat că o parte din aurul olandez încă se mai află la Ottawa și la Londra, dar țara figurează pe locul zece mondial, cu 612,5 tone, arată datele World Gold Council pentru luna martie 2018. Exemplul olandez este preluat și de Belgia, țară care își păstrează tot aurul peste hotare, în principal în Anglia și în Canada. Guvernatorul Băncii Centrale a Belgiei, Luc Coene, a anunțat intenția acestei țări de a repatria rezerva.

Ungaria și „prestigiul de a menţine rezerva acasă”

677 29 3Cel mai recent caz de repatriere a rezervei de aur este Ungaria. Banca Națională a acestei țări a adus la Budapesta trei tone din rezerva păstrată la Londra, reprezentanții instituției punctând că măsura este menită să „întărească încrederea piețelor financiare în economia Ungariei”. Interesant este faptul că Ungaria și-a vândut aproape tot aurul încă înainte de 1992, scăzându-și rezerva de la 65 de tone la doar 3 tone. În anii care au trecut de atunci nu s-au făcut mișcări semnificative pentru a crește rezerva până în 2018, când reprezentanții Băncii Centrale a Ungariei au început să vorbească despre „prestigiul de a avea rezerva de aur acasă”. Pe de altă parte, Elveția și Austria sunt două state europene mai puțin impresionate de trendul repatrierii aurului. În cazul celei dintâi, populația a spus „Nu” la un referendum care punea problema menținerii în țară a cel puțin 20% din rezerva de aur, a interzicerii vânzării metalului prețios, precum și a repatrierii lingourilor. La rândul său, Austria își menține aproape toată cantitatea de 280 de tone de aur în Londra (80%) și în Elveția (3%), doar 17% din rezervă fiind păstrată în interiorul țării.

România mizează pe... Banca Angliei

Rezerva de aur a României este de 103,7 tone, valoarea acesteia fiind de circa 3,6 miliarde de euro. Aurul țării este păstrat în mare parte în Banca Angliei (60%), din motive care au fost explicate de guvernatorul BNR Mugur Isărescu în 2016: „Aurul este parte din rezerva noastră internaţională. Nu e rezervă internă. Toată rezerva internaţională a unei ţări se ţine în exterior, că de-aia se numeşte rezervă internaţională. Rezerva de aur ar putea să fie adusă în ţară, dar atunci ar deveni rezervă internă. Rezerva de 32 de miliarde de euro nu o ţinem în ţară. Dacă i-am ţine în ţară nu ar avea absolut nicio valoare. Nu ar asigura stabilitatea. Îi ţinem în conturi în străinătate. Aşa se ţine”.

În 2011, Banca Japoniei a vândut mari cantităţi de aur pentru a investi 20 de trilioane de yeni în economia ţării după dezastrele naturale care au lovit ţara în acel an

Ierarhia mondială, în date surprinzătoare

O ierarhie a celor mai importante ţări din perspectiva rezervelor de aur arată astfel: pe primul loc se află SUA, cu 8.133,5 tone. De remarcat că în 1952, SUA deţineau 20.663 de tone, aşadar se constată o scădere drastică în ultima jumătate de secol. Urmează Germania, cu 3.378 de tone. Pe locul al treilea figurează Fondul Monetar Internațional, mai bogat în aur decât multe state... bogate, cu 2.814 tone, urmat de Italia, cu 2.451,8 tone. Lista este completată de Franţa, cu 2.436 de tone, ţară a cărei Bancă Centrală este decisă să nu vândă aur, deoarece acesta „îi conferă încredere”. Rusia este, la rândul său, în primele zece țări, cu o rezervă de 1.857,7 tone. Creșterea rezervelor Moscovei a fost spectaculoasă - în 2014, țara deţinea 1.015,1 tone, urmare a politicii de a depăşi pentru prima dată „bariera” de 1.000 de tone. Urmează China, foarte aproape, cu 1.842,6 tone, Elveția, la mare distanță, cu 1.040 de tone, și Japonia, cu 765,2 tone, care are o poveste cel puțin relevantă pe acest segment. Rezervele sale de aur erau în anul 1950 de doar 6 tone, prima creştere masivă a achiziţiilor de aur consemnându-se în anul 1959 (169 de tone). Demn de remarcat este faptul că o țară considerată extraordinar de bogată, Arabia Saudită, este pe locul 16, cu numai 322,9 tone de aur în rezerva statului, iar Marea Britanie, locul în care își țin aurul atâtea bănci centrale, are ca rezervă proprie doar 310,3 tone.