Main menu

header

cotnari wide

701 2 2de Silviu Ghering

Jean Nicolas Arthur Rimbaud s-a născut la 20 octombrie 1854, la Charleville-Mézières, Franța. A început să scrie poezii foarte devreme ca vârstă, la doar 10 ani. Avea 16 ani când a publicat prima sa scriere, „Les étrennes des orphelins” („Cadourile orfanilor”). După care fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, care-l aduce acasă. Peste un an, în 1871, scrie poemul „Le Bateau ivre” („Corabia beată”), pe care i-l trimite poetului Paul Verlaine. Acesta a considerat versurile excepţionale şi a ţinut să-l cunoască personal pe autor. L-a invitat pe Rimbaud la Paris și a rămas total surprins când s-a pomenit în faţa sa cu un tânăr deşirat, care abia împlinise 17 ani. Prietenia dintre cei doi poeţi a devenit în scurt timp intimă, îşi petreceau nopţile împreună rătăcind și îmbătându-se prin cafenelele şi restaurantele din Cartierul Latin. Verlaine și-a părăsit soția și au plecat la Bruxelles. Descoperiți de soție și de soacră, au fugit la Londra.

Își înecau frustrările în alcool și scriau versuri. Relația lor amoroasă a fost una plină de năbădăi, s-au despărțit, s-au împăcat de mai multe ori, elementele comune care-i reuneau fiind alcoolul și poezia. S-au mutat din nou la Bruxelles, din ce în ce mai frustrați și mai furioși pe viață și unul pe celălalt. Ruptura definitivă survine în 1873, când Verlaine încearcă să-l ucidă pe Rimbaud, dar nu reușește decât să-l rănească la mână. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză „Une Saison en enfer” („Un anotimp în infern”), care - prin dinamismul și radicalitatea stilistică a compoziției - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză „Les Illuminations” („Iluminările”), care include celebrul „Sonnet des voyelles” („Sonetul vocalelor”), în care, fiecăreia dintre cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare. A urmat o viață de peregrinări prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră, negustor de cafea, de piei de animale și de arme în Africa de Nord, ia parte la expediții în Etiopia și Somalia. Nu a mai scris nimic, întreaga sa operă fiind concepută într-un interval de timp foarte scurt, din 1869 până în 1873! Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, în dureri sălbatice din cauza unei cangrene, la doar 37 de ani.