de Andrei Dicu şi Eduard Popa
Dintre liderii politici sau militari care au marcat scena mondială a secolului XX, unul este ignorat pe nedrept. Fie că și-au manifestat personalitatea în mod benefic sau malefic, ei au schimbat istoria popoarelor lor și a omenirii. Dacă despre Stalin, Hitler, Lenin, Castro, Mandela sau Gandhi s-au scris tone întregi, un anume Nguyen Sinh Cung, cunoscut sub numele de Ho Și Min (Ho Chi Minh) rămâne, încă, în umbră.
„Cel luminat” a vândut ziare și a fost ajutor de bucătar
Născut la 19 mai 1890, în satul Kim Lien, Nguyen Sinh Cung, viitorul fondator al Partidului Comunist Vietnamez, a avut o copilărie grea, muncind de mic. Numele de „Ho Și Min”, însemnând „Cel luminat”, a fost asumat la 16 august 1942, deși unele surse indică folosirea sa încă din 1940. Ho Și Min și-a pierdut mama pe când avea doar 11 ani. A fost crescut de o bunică, iar apoi și-a urmat tatăl la oraș, unde acesta căuta un loc de muncă. Din 1906, a urmat cursurile școlii primare franceze Viet Dong Ba, clasându-se între primii 10 absolvenți. Ulterior, a învățat la Liceul Național din Hue, iar din anul 1910 a fost semnalat de autoritățile franceze ca fiind implicat într-o serie de activități anticoloniale, desfășurate de organizații clandestine. A plecat la Saigon, unde a studiat la o școală de marină, întreținându-se din vânzarea de ziare. În acea perioadă, și-a cristalizat ideile politice și viziunea asupra luptei de eliberare națională. În opinia sa, cei care solicitau francezilor să întreprindă o serie de reforme nu făceau decât să „ceară milă” de la colonialiști, în vreme ce facțiunea care miza pe sprijinul Japoniei în a-i elimina pe francezi nu făcea decât „să alunge un opresor pe ușa din față, în timp ce deschidea altuia ușa din spate”. Pentru a înțelege esența Occidentului, s-a îmbarcat ca ajutor de bucătar pe un vas cu destinația Marsilia. Odată ajuns, i-a scris președintelui Franței, solicitând admiterea la Ecole Coloniale, o școală specifică în instruirea funcționarilor administrativi pentru coloniile franceze, motivându-și cererea prin dorința de „a ajuta Franța”. Solicitarea a fost respinsă, astfel că a plecat în SUA, unde a intrat în contact cu naționaliștii coreeni și, ulterior, a pornit către Anglia.
Bolnav de tuberculoză, deghizat în călugăr, arestat de englezi...
În anul 1919, Ho Și Min s-a alăturat Partidului Socialist Francez, stabilind contacte cu guvernul provizoriu al Republicii Coreea. Imediat, a devenit liderul grupului naționalist vietnamez din Franța și membru fondator al Partidului Comunist Francez. În 1922 a ajuns pentru prima oară în URSS și l-a cunoscut pe Lenin. A urmat cursurile Universității Comuniste a Muncitorilor din Orient și, ulterior, a fost trimis în cantonul Guangz-Hou din China, cu pseudonimul Ly Thuy. Oficial, făcea parte din misiunea sovietică de consiliere guvernamentală, trimisă pentru a ajuta guvernul Chiang Kai-Shek. De fapt, în timpul petrecut în China, a fost însărcinat cu diseminarea ideilor revoluționare în regiunea estică. Din pricina măsurilor de persecutare a revoluționarilor vietnamezi de Chiang Kai-Shek, a părăsit Guangz-Hou, refugiindu-se în Hong Kong și apoi în URSS, unde a fost nevoit să se trateze împotriva tuberculozei. În toamna anului 1928, a plecat din Europa în Siam (Thailanda), deghizat în călugăr, sub numele Chin Chin, pentru acțiuni de propagandă și pentru a-i antrena pe vietnamezii din Bangkok. A fost arestat de englezi și eliberat în 1933, autoritățile ignorând cererile de extrădare venite din partea Franței.
Americanii i-au salvat viața
Revenit în Vietnam după 30 de ani de peregrinări, a creat o nouă organizație de luptă anticolonială, Viet Minh. Ocupația japoneză a Indochinei a fost o oportunitate pentru coagularea forțelor patriotice în Vietnam. Forțele de gherilă organizate de Ho Și Min s-au dovedit o forță redutabilă. Arestat, de data asta în China, unde mersese pentru a obține sprijin militar, a stat închis între 29 august 1942 și 10 septembrie 1943, fiind eliberat în urma insistențelor SUA, care îl percepeau ca pe un partener valoros în lupta împotriva Japoniei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a ordonat misiuni militare atât împotriva regimului fascist francez de la Vichy, cât și împotriva ocupației franceze a Vietnamului, sprijinit de Biroul de Servicii Strategice al SUA, care i-a furnizat arme, mijloace de comunicație și consilieri pentru pregătirea trupelor de gherilă. Oarecum paradoxal, americanii i-au salvat viața în iulie 1945, când Ho Și Min a fost grav bolnav de malarie. Fără îngrijirile medicului militar Paul Hogland, viața liderului vietnamez s-ar fi sfârșit înainte de înfrângerea Japoniei. După abdicarea împăratului Bao Dai, Ho Și Min a declarat înființarea Republicii Democrate Vietnam și a preluat funcția de președinte, pe care a păstrat-o până la moartea sa, în 2 septembrie 1969. Între timp, a devenit atât de popular, încât a fost numit de vietnamezi Bac Ho („Unchiul Ho”) sau pur și simplu „Unchiul”. În 1945, a șocat lumea, desființând Partidul Comunist și păstrând o singură structură, „Asociația pentru Studiul Marxismului”. A pus în aplicare politica națională, invitând muncitori, țărani și intelectuali să se alăture guvernului și Adunării Naționale. Înainte de congres, a declarat: „Am doar un partid: Partidul Vietnamez!”.
„Mă voi alătura venerabililor Karl Marx și Lenin”
În perioada 1961-1963, 40.000 de soldați comuniști s-au infiltrat din nord în Vietnamul de Sud, ceea ce a atras un aflux de trupe americane pe măsură. Conflictul militar a escaladat cu rapiditate, devenind extrem de sângeros. După tratativele de pace de la Paris, problemele de sănătate ale liderului vietnamez s-au întețit, iar la 10 mai 1969, acesta și-a redactat testamentul politic. Acesta cuprindea o asigurare fermă: „În lupta patriotică împotriva agresiunii americane, va trebui să mai suportăm noi suferințe și sacrificii. Dar suntem siguri că vom obține o victorie totală. Este o certitudine absolută”. În testamentul său se mai specifică: „Când ai depășit 70 de primăveri, cu cât înaintează vârsta, cu atât dă sănătatea înapoi. Cine poate prevedea cât timp încă voi mai putea sluji revoluția, patria, poporul? De aceea, las aceste câteva rânduri, prevăzând ziua în care mă voi alătura venerabililor Karl Marx, Lenin și strămoșilor noștri revoluționari”. La înmormântarea sa au fost prezenți peste 100.000 de oameni, iar în anul 1987, UNESCO a recomandat oficial statelor membre „să se alăture comemorării centenarului președintelui Ho Și Min, organizând diverse evenimente, ca un omagiu adus memoriei sale”.
Revista „Time“: „A realizat un mariaj între naţionalism şi comunism“
La 8 aprilie 1998, revista „Time” l-a enumerat pe liderul vietnamez în lista celor mai importante 100 de persoane din secolul XX. În articolul semnat de Stanley Karnow se sublinia faptul că Ho Și Min, obsedat de un singur scop, independența țării sale, „a realizat un mariaj între naționalism și comunism, reușind să perfecționeze războiul de gherilă”. Pentru americani, acțiunile lui Ho Și Min s-au tradus prin „cel mai lung război și prima înfrângere din istoria lor și au schimbat radical modul în care SUA și-au perceput locul în lume”.