Main menu

header

754 31 1de Carmen Ciripoiu şi Eduard Popa

Împrăștiate în cele mai vaste ținuturi ale țării, locuințele Reginei Maria, unele mai frumoase ca altele, sunt mai mult decât palate: sunt locuri de unde sufletul celei mai îndrăznețe și neobosite femei a României nu va pleca niciodată. Dar niciuna nu se compară cu Juniperus, o casă de necucerit, suspendată în pădurea din Sinaia, între brazi uriași.

Ridicată după planurile celebrului arhitect Andre Lecomte du Nouÿ

În anul 1897, frumoasa principesă Maria a României a dorit ca unul dintre visurile ei din copilărie, acela de a avea o casă construită în copac, să devină realitate: „Visurile copilăriei m-au bântuit, aşa că am planificat o casă în copac!”. Aşa a luat naştere, în pădurea de la Sinaia, Juniperus, Cuibul Principesei, o colibă suspendată între brazi uriaşi, despre care

regina a scris atât de frumos: „Acest copac-locuinţă a avut două camere, o bucătărie diminutiv şi balcoane pe ambele părţi. Am aranjat cu grijă iubitoare şi multe ore fericite ne-am petrecut în ea, între pământ şi cer. Cuibul a durat până după război, când s-a prăbuşit în timpul unei furtuni violente, dar eu părăsisem cuibul înainte de acea zi fatală”. Pentru realizarea acestei case de vis a Mariei, a fost elaborat un proiect amplu, păstrat în arhiva Castelului Peleş, iar construcţia a fost încredinţată celebrului arhitect și proaspăt angajat al Casei Regale a României, Andre Lecomte du Nouÿ, care a respectat întru totul dorința Mariei.

O fortăreață între cer și pământ

754 31 2Prietenii reginei care au venit să vadă căsuța din copac nu puteau ajunge decât după ce urcau o scară abruptă, ascunsă într-un turn din lemn, dotat cu o pasarelă mobilă. De altfel, când pasarela era ridicată, nimeni nu mai putea pătrunde la Juniperus. Cât privește interiorul casei, nimeni nu poate povesti mai bine ca însăși regina: „Era alcătuită din trei camere; de-a lungul unei părți se întindea o galerie largă și un balcon de la care priveai într-o mare adâncime. Una dintre odăi era chiar mărişoară; o vopsisem în alb, cu o friză de maci mari, roşii. Găsisem şi un serviciu de ceai cu maci roşii care se potrivea de minune cu friza. Din această odaie treceai într-una mult mai mică zugrăvită într-un verde dulce; aici adunasem tot felul de lucruri ciudate, precum olărie veche, vase de aramă şi de alamă, iar pe pereţi adunasem câteva stampe atrăgătoare. Pe un chaise-longue de pânză întinsesem o învelitoare de nuanţă portocalie ştearsă, încărcată cu o mulţime de perne ruginii. Combinarea culorilor era cât se poate de fru- moasă şi, bineînţeles, toate încăperile erau ticsite cu flori. Odaia cea din fund nu era decât o bucătărie în care se puteau face adevărate bucate, dacă aveam poftă să pregătesc musafirilor mei o masă”.

Crucea veche de piatră

Printre oaspeții de la Juniperus s-au numărat surorile Mariei, prințesele Victoria Melita, Alexandra, Beatrice, fratele principesei, Alfred de Edinburg, marii duci ai Rusiei, Boris și Andrei, Ferdinand al Bulgariei cu soția sa, Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul Von Beck. Din păcate, căsuța din copac a fost distrusă de o furtună puternică după Primul Război Mondial. Chiar dacă a fost locul de suflet al reginei, Maria nu l-a reclădit. Dar în amintirea a ceea ce a fost odată Juniperus, a așezat o veche cruce de piatră.