Main menu

header

797 28 1de Sorin Dumitrescu şi Daniel Alexandrescu

După cum avertizează NASA, există pericolul ca la începutul lunii noiembrie un asteroid să lovească Pământul. În fiecare zi, Pământul este bombardat cu aproximativ 100 de tone de obiecte căzute din spațiu. Cele mai multe obiecte care cad pe planeta noastră sunt destul de mici - de obicei, de mărimea unui bob de nisip - și sunt incinerate în stratul superior al atmosferei, la zeci de kilometri deasupra Pământului. Au fost însă şi situaţii periculoase, trecute cu bine de Terra, dar oricând un astfel de obiect are puterea de a produce mari daune. În istorie au existat cinci astfel de momente.

Meteoritul din Atlanticul de Sud

La 6 februarie 2016, un corp cosmic alcătuită probabil din rocă și măsurând cinci metri în diametru a pătruns în stratul superior al atmosferei Pământului. Traversând cerul cu zeci de kilometri pe secundă, meteoritul a comprimat și a încălzit aerul, vaporizându-se pe măsură ce a înaintat prin atmosferă. Când se afla la 20-30 de kilometri deasupra Atlanticului de Sud, meteoritul a explodat cu forța a 12.000 de tone de TNT (forță apropiată de cea a bombei de la Hiroshima). Ciudat este că nimeni nu a văzut explozia. Știm că a avut loc doar datorită măsurăturilor făcute de diverse instituții științifice și de apărare, care au înregistrat tulburările atmosferice care au urmat.

Meteoritul 2008 TC3

Acest obiect cu diametrul de patru metri, cântărind aproximativ 80 de tone, a pătruns în atmosfera Pământului la nord de Sudan, în dimineața zilei de 7 octombrie 2008. Deplasându-se cu 13 kilometri pe secundă, meteoritul a explodat la zeci de kilometri deasupra solului, cu forța a 1.000 de tone de TNT. Mingea de foc a fost observată de la distanțe de peste 1.000 de kilometri. Deși nu este prea cunoscut, 2008 TC3 a fost o premieră notabilă: primul obiect observat și urmărit înainte de a intra în contact cu atmosfera Pământului. Astfel, oamenii de știință au putut testa procesul de detectare și de urmărire a obiectelor aflate în apropierea Pământului. De atunci, au mai fost detectați și alți meteoriți, dar procesul nu este infailibil. De exemplu, meteoritul de la Celiabinsk, care a fost mult mai mare, a trecut nedetectat până când a apărut pe cerul Rusiei.

Meteoritul de la Celiabinsk

Prin contrast, unii meteoriți atrag atenția lumii întregi. Această minge de foc a traversat cerul de deasupra orașului Celiabinsk, din Rusia, în dimineața zilei de 15 februarie 2013. Deplasându-se cu aproximativ 20 de kilometri pe secundă, mingea de foc era mai strălucitoare decât Soarele și a fost surprinsă de mai mulți oameni, cu ajutorul telefoanelor mobile sau pe camerele video montate pe bordul mașinilor. Meteoritul se vede și pe înregistrările camerelor de supraveghere. Se estimează că avea diametrul de 20 de metri și că a explodat cu forța a 500.000 de tone de TNT, pulverizând mii de ferestre, provocând pagube pe o zonă de 88 de kilometri și rănind peste 1.200 de persoane. Deși a explodat în atmosferă, meteoritul de la Celiabinsk a arătat magnitudinea pagubelor pe care un impact cu solul ar putea să le provoace într-o zonă locuită.

Cum s-a format craterul Barring

Această „cicatrice” din deșertul Arizona, cu lățimea de 1.200 de metri și adâncimea de 170 de metri, este mărturia a ceea ce se întâmplă atunci când un meteorit supraviețuiește trecerii prin atmosferă și lovește suprafața Pământului. Cercetările sugerează că craterul a fost făcut de un meteorit din nichel-fier, cu diametrul de aproximativ 50 de metri, care a lovit Pământul cu viteza de 13 kilometri pe secundă și cu forța a 10 milioane de tone de TNT. Viteza și mărimea acestui meteorit nu sunt foarte diferite de cele ale meteoritului de la Tunguska. Însă căderea mai abruptă sau diferențele de compoziție au făcut ca meteoritul Barringer să nu explodeze și să nu se dezintegreze în atmosferă. Impactul a avut loc cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, când regiunea nu era locuită de oameni.

Ce s-a întâmplat la Tungunska

În dimineața zilei de 30 iunie 1908, o explozie care a avut loc deasupra unei regiuni izolate din nordul Siberiei a pus la pământ copaci înalți de 80 de metri, pe o suprafață de 2.000 de kilometri pătrați. Studiile ulterioare sugerează că explozia a avut forța a 15 milioane de tone de TNT - de peste 1.000 de ori mai mare decât forța bombei de la Hiroshima. Estimările privind mărimea și viteza meteoritului de la Tunguska depind de presupunerile privind compoziția obiectului: meteoriții stâncoși și înghețați au densități diferite și se comportă diferit în timpul căderii. Totuși, se crede că meteoritul avea diametrul între 50 și 200 de metri și că a explodat la 5-10 kilometri deasupra solului. Explozia a generat tulburări seismice și atmosferice în toată Asia și Europa, însă, în mod uimitor, nu s-au consemnat victime. Explozia a scos din rădăcini peste 80 de milioane de copaci aflați pe 2.150 de kilometri pătrați. Se estimează că unda de șoc a exploziei ar fi măsurat 5.0 grade pe scara Richter. O explozie de această amploare este capabilă să distrugă o zonă metropolitană mare. Această posibilitate a dus la inițierea discuțiilor privind strategiile de apărare antiasteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarței terestre, în istoria recentă a Pământului. Se relateză că încă cu trei zile înainte de eveniment, începând cu 27 iunie 1908 (stil vechi), în Europa, Rusia europeană și Siberia de Vest puteau fi observate fenomene atmosferice neobișnuite: nori argintii, amurguri luminoase, halouri solare. Astronomul britanic William Dening scria că în noaptea de 30 iunie cerul deasupra orașului Bristol era într-atât de luminos, încât stelele practic nu se observau; și toată partea nordică a cerului era de un ton roșiatic, iar partea estică - verzuie.

Au fost de-a lungul timpului destule situaţii în care planeta noastră a avut de suferit de pe urma impactului cu bucăţi de meteoriţi care puteau provoca mari dezastre

Decese cauzate de maladii necunoscute

În dimineața zilei de 30 iunie 1908, deasupra Siberiei Centrale a zburat un obiect arzător, cu direcția spre nord, însoțit de sunete similare celui de tunet; zborul său fiind observat în multe localități din acea regiune. Forma corpului a fost descrisă ca fiind rotundă, sferică sau cilindrică; culoarea - roșie, galben sau alb; fără prezența unei urme de fum, totuși unii martori oculari au relatat despre o bandă coloră similară curcubeului, rămasă în urma obiectului. În jurul orei 7:17 a.m., băștinașii Tungus și rușii stabiliți în dealurile din nord-vestul lacului Baikal au observat o coloană de lumină albăstruie, la fel de strălucitoare ca Soarele, deplasându-se pe cer. După zece minute un flash puternic de lumină și sunete asemănătoare focului de artilerie au fost descrise. Martorii oculari aflați mai aproape de explozie susțin că sursa sunetului se deplasa de la est la nord. Sunetele au fost însoțite de o undă de şoc care i-a trântit pe oameni la pământ și a spart ferestre aflate la sute de kilometri distanţă. Majoritatea martorilor vorbesc numai despre sunete și cutremur și nu despre o explozie. Mărturiile diferă în ceea ce privește secvența evenimentelor sau durata lor. Undele seismice au înconjurat globul terestru de două ori. Cinci ore după impact o stație meteorologică britanică detecta furtuni deosebit de puternice în Marea Neagră. După 1908 personalul medical se confruntă cu decese cauzate de maladii necunoscute. Autopsii moderne au dovedit că oamenii au murit din cauza efectelor radioactivității. La fel animalele din zonă au contactat diferite boli curioase (de exemplu, renilor le apăreau pe piele un fel de răni și cruste care nu se vindecau).