Main menu

header

885 10 1de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna

Sindromul Burden se traduce prin „povară”, epuizarea psihică și emoțională a membrilor familiei care îngrijesc bolnavul și care se văd nevoiți să nu renunțe la această sarcină. Vorbim despre boli grave, cum ar fi demența de orice tip. În astfel de situații, membrii își iau pe umeri o sarcină grea, pe care, uneori, le este dificil să o ducă. Așa apare sindromul Burden. Laura Maria Cojocaru, psiholog, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, ne-a vorbit despre această afecțiune, cum se poate gestiona, astfel încât să nu ducă la alte complicații.

„Cerințele constante pot duce la epuizare”

885 10 2- Ce este Sindromul Burden sau „stresul îngrijitorului”?

- Un îngrijitor este orice persoană care oferă ajutor unei alteia care are nevoie, cum ar fi un soț sau partener bolnav, un copil cu dizabilități, o rudă în vârstă, chiar și un animăluț care face parte din familie. Cu toate acestea, membrii familiei care asigură suport în mod activ unui adult în vârstă nu se autoidentifică adesea ca „îngrijitori”. Recunoașterea acestui rol îi poate ajuta pe aceștia să primească sprijinul de care au nevoie. Acest fapt poate avea multe recompense. Pentru majoritatea îngrijitorilor, a fi acolo atunci când o persoană iubită are nevoie de ei este o valoare de bază pe care doresc să o împlinească. Dar o schimbare a rolurilor și a emoțiilor este inevitabilă. Cerințele de îngrijire pot fi obositoare și copleșitoare, însă există pași pe care îi pot face pentru a controla stresul și a recăpăta un sentiment de echilibru, bucurie și speranță în viața lor.

- Prin ce stări trece persoana îngrijitoare? Este un efort psihic mare?

- Se simte furioasă, frustrată, epuizată, singură sau tristă, și este absolut firesc. Aceste stări compun sindromul Burden sau „stresul îngrijitorului”, adică stresul emoțional și fizic al îngrijirii. Pentru unele persoane, cerințele constante de îngrijire a unui apropiat care are o boală gravă pot duce la epuizare. Pentru altele, lipsa granițelor dintre rolurile lor de supraveghetor, ajutor și soț, copil sau altă persoană dragă poate fi o provocare. Unii îngrijitori își pun așteptări nerealiste asupra lor, crezând că pot face totul și refuză să ceară ajutor. Acest lucru apare adesea pentru că nu vor să fie la rândul lor o povară pentru altcineva. Ceilalți îngrijitori sunt pur și simplu frustrați de nevoile copleșitoare ale persoanei iubite, de resursele financiare sau de altă natură, necesare pentru a avea grijă de cineva cu o boală sau o dizabilitate pe termen lung.

„Furia și iritabilitatea sunt simptome comune”

885 10 3- Care sunt cele mai întâlnite simptome ale sindromului Burden?

- Sindromul Burden este puternic asociat cu rezultate negative asupra sănătății. Între 40% şi 70% dintre îngrijitorii suferă de depresie, alții se confruntă cu anxietate severă, ca urmare a stresului asociat cu acordarea de suport. Furia și iritabilitatea sunt, de asemenea, simptome comune ale sindromului Burden. Stresul cronic poate duce, în timp, la hipertensiune arterială, diabet și un sistem imunitar compromis. Simptomele sindromului de stres al îngrijitorului pot include și modificări ale poftei de mâncare, ale greutății corporale, sau ambele, senzație de viață fără speranță, iritabilitate sau neajutorare, retragerea din societate și separarea de prieteni și familie, modificări ale tiparelor de somn, îmbolnăviri mai dese, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate anterior, epuizare emoțională și fizică, sentimente de vinovăție pentru că nu știu sau nu pot mai mult de atât sau că își iau din când în când pauze de somn și de masă.

- Cum poate îngrijitorul să facă față sindromului Burden?

- Odată ce a recunoscut semnele acestui sindrom, următorul pas este gestionarea acestuia. A avea această afecțiune nu este neobișnuit. Cheia este să își facă din propria sănătate o prioritate, astfel încât să poată continua să acorde îngrijire persoanei dragi. Astfel, dacă se confruntă cu sindromul Burden, unul dintre primele lucruri pe care poate și trebuie să îl facă este să ia o pauză. Crede că face față singur, însă realitatea este că nimeni nu poate. Este indicat să contacteze agențiile locale, membrii familiei, prietenii sau grupurile de asistență pentru a găsi pe cineva care să îl înlocuiască pentru o perioadă de timp. Acest lucru poate arăta diferit în funcție de situația personală și familială pe care o are. De exemplu, o asistentă medicală la domiciliu sau un asistent de îngrijire personală. Orice ar lucra, trebuie să folosească timp și pentru a avea grijă de el însuși. Să facă ceva care îi place sau pur și simplu să se odihnească, să își reîncarce bateriile. Consultarea unui specialist, a unui terapeut, a unui consilier psihologic sau a unui practician în medicină alternativă este un suport. Dacă nu este sănătos, nu va putea avea grijă corect de persoana iubită. Să se asigure că mănâncă bine, că doarme mult și se hidratează suficient. De asemenea, mișcarea zilnică este esențială, chiar dacă asta înseamnă doar să iasă afară timp de 15 minute pentru o plimbare rapidă prin cartier sau în jurul locuinței.

„Sindromul Burden este puternic asociat cu rezultate negative asupra sănătății. Între 40% şi 70% dintre îngrijitori suferă de depresie, alții se confruntă cu anxietate severă, ca urmare a stresului asociat cu acordarea de suport“

„Exerciţiile de respiraţie îl pot ajuta să îndepărteze negativitatea“

- Cum poate avea grijă de el însuși, dacă persoana de lângă are mult mai multă nevoie de el?

- Grija de sine înseamnă să își facă timp pentru sănătatea lui emoțională. Dacă nu consultă un terapeut, trebuie să găsească alte modalități de a-și elibera sentimentele cu privire la rolul de îngrijitor pe care îl are. Acest lucru se poate face printr-un grup local de sprijin pentru îngrijitori sau vorbind cu un membru al familiei ori cu un prieten. S-ar putea chiar să găsească asistență online. Meditația, exercițiile de respirație, yoga sau alte practici din această gamă pot fi incredibil de benefice și îl pot ajuta să îndepărteze o parte din negativitate, astfel încât să se poată reorienta și să fie gata să își continue rolul de îngrijitor. În cele din urmă, ar fi bine să colaboreze cu specialiștii în domeniu ca să găseacă cel mai bun tratament pentru persoana iubită, ruda sau animalul de companie, să se asigure că primesc ceea ce au nevoie. Medicii și ceilalți profesioniști din domeniul medical ar fi bine să fie conștienți de nevoile pe care le are în calitate de îngrijitor principal și să lucreze pentru a îl sprijini. Sindromul de stres al îngrijitorului nu trebuie să fie realitatea lui și nu trebuie lăsat să îl copleșească. Concentrându-se asupra propriilor nevoi, poate evita pericolele sindromului și ale efectului Burden.