Main menu

header

925 2 1de Silviu Ghering și Adrian Barna

Conform legendei, în 1476, Ștefan cel Mare, în căutare de oșteni pentru a-și întări oastea împrăștiată de dușmani, a ajuns în dealurile Vrancei, în apropierea râului Putna. Acolo a fost găzduit de o bătrână, Tudora Vrâncioaia, care l-a omenit cu bucate, băutură, haine curate și, mai ales, cu sprijin neașteptat. Concret, i-a trimis pe cei 7 feciori ai ei, Bârsan, Bodea, Pavel, Negrilă, Spulber, Nistor şi Spânea, să adune toţi bărbații ce puteau purta și mânui arme de pe plaiurile Vrancei. Oastea astfel creată, în frunte cu Ștefan cel Mare, i-a înfrânt pe cotropitori, iar, ca răsplată, domnitorul le-a dăruit celor 7 feciori ai Vrâncioaiei cei 7 munți ai Vrancei pe care să-i stăpânească „din neam în neam, fără vreun amestec şi tulburare din partea cuiva”. Cei şapte feciori și-au întemeiat gospodării vrednice, formând în timp adevărate sate în jur, cărora le-au dat numele lor: Bârsești, Bodeşti, Păuleşti, Negrileşti, Spulber, Nistorești şi Spineşti.

Monumentul inaugurat la 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt

Casa „Babei Vrâncioaia”, spune tot legenda, s-ar fi aflat pe teritoriul actual al satului Bârsești, pe Dealul Dumbrava. Între Focșani (54 km) și Târgu Secuiesc (66 km), pe DN2D. Lângă casa „Babei Vrâncioaia”, în 2 iulie 1904, la 400 de ani de la trecerea la dreapta lui Dumnezeu a domnitorului, a fost inaugurat un monument comemorativ întru cinstirea și neuitarea lui Ștefan cel Mare, devenit și Sfânt la 21 iunie 1992. Pe un postament de piatră de forma unui trunchi de piramidă se înalță un obelisc și o cruce.

Inscripții impresionante „semnate” Carmen Sylva și Mihai Eminescu

Pe una dintre laturile obeliscului este inscripționat un fragment din legenda „Babei Vrâncioaia” din cartea „De prin veacuri. Povestiri istorice și legende populare pentru copii” a Reginei Elisabeta a României, apărută postum sub pseudonimul literar Carmen Sylva. Pe altă latură poate fi citit un fragment din poezia „Doina”, publicată de Mihai Eminescu în „Convorbiri Literare” din 1 iulie 1883, după dezvelirea la Iaşi a statuii lui Ştefan cel Mare. Iar pe celelalte două „fețe” sunt inscripții cu „prinosul de recunoștință din partea vrâncenilor”.

„Vedi, dise Vrâncioie lui Ștefan cel Mare, totă Vrancea s-a sculat pentru tine. Iată-i vin toți de dupe înălțimi și cei șepte flăcăi cari merg înaintea celorlalți. Sunt șepte flăcăi ai mei, pecari ț-i dăruesc“ (Carmen Sylva, Regina Românilor)