de Cătălina Tăgârță

Poate ați văzut pe stradă sau chiar aveți de crescut un micuț care „tună și fulgeră″ când se supără din te miri ce motiv. Cei mai mulți părinți sunt depășiți de aceste comportamente. În vreme ce unii adulți se uită mirați și ridică din umeri neputincioși, alții reacționează și își varsă supărarea pe copil. Evident, în niciuna dintre cele două situații copilul nu este ajutat prea mult. Pentru că în acele momente în care nu știe cum să își regleze emoțiile el are nevoie să aibă alături un părinte echilibrat, care să se mențină ferm pe poziții.

E nevoie de răbdare

Acest ghid practic are scopul de a vă oferi soluții concrete și adaptabile la situațiile în care cei mici țipă, lovesc sau plâng fără consolare. Sfaturile nu sunt universal valabile. Evident că acestea e nevoie să fie adaptate de la caz la caz, însă reprezintă un bun punct de pornire. Iar ideea principală este următoarea: în momentele respective nu trebuie să vă concentrați pe copil, ci în primul rând pe voi! Fiindcă e nevoie de o răbdare de fier să rămâneți calmi într-o astfel de situație, când puiul de om trântește, lovește și plânge cu lacrimi de crocodil, de parcă este sfârșitul lumii. Așadar, înainte de a ceda în fața cerințelor lui, de a cădea în capcană și să îi faceți pe plac, încercați următoarele lucruri.

Înțelegeți emoțiile

Concentrați-vă pe înțelegerea emoțiilor pe care copilul le trăiește în timpul crizei! De exemplu, dacă observați frustrare, puteți întreba: „Ești supărat că nu poți face ceva anume? Poți să-mi spui ce te deranjează?”. Identificarea corectă a emoțiilor vă va ghida reacția. Dacă întrebările blânde par să nu ajungă la el este esențial să observați semnalele nonverbale. Priviți-l cu atenție! Observați expresia feței, ochii și postura. Încercați să interpretați aceste semnale. De asemenea, puteți adăuga ceva de genul: „Dacă nu poți sau nu vrei să vorbești, poate există alt mod în care să te ajut sau să te sprijin? Poți să îmi arăți sau să îmi spui cum aș putea să fac lucrurile mai ușoare pentru tine?”. Este important să manifestați deschidere față de modalitățile diferite prin care copilul poate să-și exprime sentimentele. Prin oferirea unui spațiu de comunicare flexibil îl puteți încuraja să găsească metode alternative de exprimare a emoțiilor sale intense.

Comunicați empatic

Dacă cel mic nu reacționează la cuvinte puteți încerca să vă apropiați și să îl îmbrățișați sau să îl mângâiați blând. Oricum, simpla voastră prezență poate transmite că sunteți acolo pentru el. Gesturile de afecțiune calmează anxietatea. Dar dacă cel mic se enervează și are o criză mai intensă, începe să arunce obiecte, țipă ori se retrage într-o cameră abordarea trebuie să fie una adaptată la nivelul lui de stres. Încercați: „Înțeleg că ceva te deranjează acum. Nu vreau să intru în cameră fără permisiunea ta, dar sunt aici pentru tine. Dacă vrei să vorbești sau să primești o îmbrățișare sunt la dispoziția ta”. Este crucial să arătați empatie și să oferiți sprijin, fără a forța intrarea în spațiul său personal. Dacă situația devine periculoasă sau escaladează, luați în considerare contactarea unui specialist în sănătate mentală sau a unui psiholog pentru a vă oferi îndrumare și asistență în gestionarea acestei crize.

Păstrați-vă calmul

Când sunteți martorii unei crize de comportament încercați să vă păstrați calmul ca să nu amplificați situația. Respirați profund și amintiți-vă că sunteți un model pentru copil! Dacă vă păstrați echilibrul este mai probabil ca și el să se calmeze. Dacă voi vă pierdeți cu firea copilul va primi confirmarea că e în regulă să se comporte așa când ceva nu îi convine. Prin urmare, mai bine îi spuneți pe un ton liniștit: „Eu sunt aici. Când te liniștești sau ai nevoie de ajutor îmi spui! Vom găsi împreună o soluție, cea mai bună soluție pentru toată lumea”. Atenție însă: indiferent de soluția găsită pe moment, e bine să știe că vor exista consecințe dacă a încălcat regulile. Spre exemplu, dacă a făcut ceva rău în mod conștient, fapta lui nu va fi trecută cu vederea.

Rămâneți fermi

Când cel mic ţipă și lovește nu este recomandat să vă lăsați loviți! În schimb, rămâneți fermi, cu un ton de voce calm. Spuneți: „Înțeleg că ești supărat, dar nu este potrivit să lovești. Nici pe mine, nici pe fratele/sora ta/pe altcineva! Putem găsi împreună o altă soluție pentru problema ta!”. Pentru astfel de situații e bine să aveți dinainte stabilite limite clare, să știe exact care e consecința pentru fapta sa, iar în momentul respectiv să nu vă pierdeți controlul asupra propriei stări emoționale. Cu siguranță de multe ori e greu să vă controlați. Dar nu râdeți și nu plângeți în fața copilului în astfel de momente intense! Menținerea calmului vă va permite să oferiți sprijin și să modelați comportamentul potrivit pentru gestionarea emoțiilor. Dacă are un comportament care devine periculos luați măsuri pentru a vă proteja, dar evitați să amplificați conflictul prin reacții exagerate.

Menținerea consecvenței în aplicarea regulilor și a consecințelor este cheia învățării copilului despre responsabilitate și comportament acceptabil. Stabiliți limite ferme și explicați-i clar consecințele faptelor sale

Când copilul nu se poartă așa cum vi se pare vouă normal și bine, respirați profund și faceți tot ce puteți ca să vă apropiați de el!

Încercaţi să îi distrageţi atenţia

Păstrarea controlului asupra propriilor emoții în fața unei crize de comportament a copilului poate fi provocatoare, dar este esențială pentru gestio- narea eficientă a situației. Iată câteva strategii ce vă pot fi de folos: respirați profund și gândiți-vă la scopul vostru! Focalizați-vă atenția asupra viziunii voastre asupra viitorului: cum vreți să fie copiii voștri mai târziu? Ce fel de adulți vreți să creșteți? Scopul este să oferiți sprijin și să ajutați copilul să învețe să își gestioneze emoțiile. Acest gând vă poate ajuta să vă mențineți concentrarea pe moment. În încercarea de a schimba cursul unei crize mai puteți încerca să îi distrageti atenția. Oferiți-i un obiect interesant sau propuneți o activitate distractivă pentru a-l scoate din starea de furie. Participarea la joc împreună cu copilul nu numai că îl distrează, dar creează și o conexiune emoțională între voi. Acest aspect este esențial pentru a stabili o legătură pozitivă și pentru a-i arăta că sunteți acolo pentru el în momente dificile. Dacă nimic nu pare să funcționeze încercați să folosiți tehnici de relaxare profundă sau de meditație. Acestea reduc tensiunea și restabilesc echilibrul emoțional.