de Silviu Ghering și Adrian Barna
Un versant de munte în două culori, ce par despărțite intenționat de o linie imaginară, fac un loc din Valea Jiului una dintre cele mai căutate atracții turistice. Pare locul ideal în care vara și toamna, în culorile lor specifice, își dau mâna. La poalele munților Șureanu și la intersecția drumului din Cheile Taia cu Valea Popii, există un versant de munte, în două culori. Cel mai bine, poate fi observat acum, toamna, când ruginesc frunzele pădurii, iar brazii rămân verzi.
Acum, jumătate verde - brazi, jumătate galben - foioase
Drumul ce duce prin Cheile Taia la Petrila traversează pepiniere de brazi, muntele fiind împădurit, pe jumătate, cu brazi ce rămân verzi în toate anotimpurile, în timp ce versantul opus a rămas cu pădurea de foioase. Frunzele devin galbene-ruginii, efectul vizual fiind unul excepțional, timp de câteva săptămâni pe an, în această perioadă. Totul, înainte ca pădurea să își piardă frunzele. Așa că acum locul devine unul dintre cele mai căutate pentru o fotografie specială, cu un munte în verde și galben, culori ce par delimitate de o linie ce pleacă din vârful muntelui și până jos, perfect dreaptă. Pădurea este formată jumătate din brad și jumătate din foioase, ale căror frunze au ruginit în această perioadă a anului. Prin 1980 o parte din locul respectiv a fost defrișat, iar brazii plantați pe jumătatea stângă a dealului au crescut, iar acum fac un contrast evident cu fagul, majoritar pe cealaltă jumătate.
Puteți face drumeții la „locul faptei” în orice perioadă a anului
Tot Ținutul Momârlanilor Petrileni este unul superb. Pădurea bicoloră e acolo de zeci de ani, înconjurată și de alte frumuseți ale zonei pentru că sunt multe lucruri cu care se pot mândri localnicii. În orice anotimp se pot face drumeții acolo, pe jos, cu bicicleta, cu „motorul” sau cu mașina, depinde anotimp. Cheile Jiețului sunt cele mai cunoscute din zonă, dar iată că mai sunt multe alte locuri care merită descoperite.
Zamă de laşcă (tăiței) pe găină sau pe… corcodină (curcă), bulz, chisăliță de prune, gulaș cu mămăliguță la ceaun, „porcării“ de... porc afumate cu lemn de fag, coapte în jar sau perpelite pe tablă, acompaniate cu... „scoarță” de cartofi și acrituri de la butoi, finalizate toate cu întorsuri fragede de se topesc în gură (prăjituri de casă) și udate corespunzător cu o pălincuță mărgelată și o fetească neagră de regiune controlată - iată cu ce vă puteți „confrunta” în zona hunedoreană de care am făcut „scriere“