Main menu

header

36-11-1de Daniela Purgaru

- Norul de cenuşă a ajuns din Europa până în Canada

Zeci de mii de zboruri anulate, milioane de oameni blocaţi în diverse aeroporturi, foarte mulţi bani pierduţi de oameni de afaceri şi o îngrijorare fără margini. Acestea sunt câteva dintre efectele secundare create de erupţia Vulcanului Eyjafjallajökull, ce se află sub gheţarul cu acelaşi nume, din Islanda, care a început la 14 aprilie. Deşi, la prima vedere, ce-a fost mai rău a trecut, erupţia recentă a Vulcanului Eyjafjallajökull din Islanda ar putea avea urmări chiar şi pentru anii ce vin, atât din punct de vedere fizic, deoarece atmosfera şi pământul vor fi poluate, cât şi economic, foarte multe ţări înregistrând pierderi uriaşe. Şi nu este vorba numai despre Europa, deoarece vulcanul erupe în reprize, iar emisiile de cenuşă, purtate de curenţii de aer, au ajuns chiar şi în zone îndepărtate precum Marea Britanie şi chiar pe coasta canadiană.

Pierderi de sute de milioane de dolari pe zi
Din cauza norului, companiile de transporturi aeriene au pierdut în jur de 200 de milioane de dolari pe zi, potrivit unei estimări a IATA (Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni). Şi industria de specialitate din România a fost afectată, înregistrând pierderi de 20 de milioane de euro în zilele în care traficul aerian a fost suspendat.

Provoacă o nouă scădere economică
Având în vedere că geologii nu au cum să prevadă evoluţia situaţiei, în cel mai rău caz, norii de cenuşă, care se „plimbă” în atmosferă, ar putea afecta, în etape, traficul aerian pentru câteva luni. Acest lucru ar duce la o scădere economică de 1-2 procente şi ţinând cont de faptul că şi aşa creşterea economică europeană era estimată la numai 1%-1,5% anul acesta, este posibil să avem parte de o nouă cădere în recesiune, potrivit analiştilor de la Reuters.

Ar putea cădea ploi acide
Un alt efect ar fi ploile şi chiar inundaţiile în regiuni aride, pentru că această cenuşă acţionează ca un nucleu de condensare pentru toată umezeala din atmosferă. În plus, norii de sulf pot persista luni şi chiar ani, în funcţie de gravitatea şi de durata activităţii vulcanice. Erupţia lui Eyjafjallajökull degajă zilnic în atmosferă între 150.000 şi 300.000 de tone de dioxid de carbon.

România nu a fost scutită de emoţii
Ca şi celelalte ţări afectate, am suferit şi noi din cauza întreruperii parţiale a traficului aerian, care ne-a traversat teritoriul. De asemenea, nu trebuie ignorate şi alte aspecte - este foarte probabil ca şi în România să se diminueze radiaţia solară. Specialiştii spun însă că este greu de făcut pronosticuri pe termen îndelungat. Totuşi, este clar că ne confruntăm cu un pericol pentru sănătate în cazul în care cenuşa coboară pe pământ, deoarece particulele microscopice pot ajunge în plămâni şi pot cauza probleme respiratorii. De asemenea, nu trebuie neglijat pericolul reprezentat de eventualele ploi acide.

„Sora” lui fumegă nervoasă

Katla, un alt vulcan din Islanda, ar putea erupe cât de curând. Acesta se află în imediata apropiere a lui Eyjafjallajökull, la numai 12 km depărtare. Specialiştii au declarat că de fiecare dată când Eyjafjallajökull erupea, „sora“ mai mare, Katla, îl urma. Aceasta a avut activitate ultima dată în 1918, ciclul erupţiilor sale fiind de 40-80 de ani. Vulcanul Katla este acoperit de Gheţarul Myrdalsjökull, iar în cazul unei erupţii, traficul peste Oceanul Atlantic ar fi întrerupt complet, din cauza inundaţiilor masive, dar şi a norului de cenuşă.

Un caz similar

Erupţia din 1815 a Vulcanului Tambora, din Indonezia, a eliminat o cantitate foarte mare de cenuşă, care s-a răspândit în atmosferă, ceea ce a făcut ca anul următor, 1816, să fie cunoscut drept „anul fără vară“. După o astfel de erupţie este împiedicată propagarea radiaţiei solare, iar clima se răceşte considerabil pe tot globul. Ca urmare, în lunile iunie şi iulie a nins în Noua Anglie şi în nordul Europei, iar în Irlanda a plouat 142 de zile.

„Temuţii” Europei

Cei mai activi vulcani din Europa sunt consideraţi Etna, Hekla, Vezuviu şi Stromboli. Etna (foto), cel mai înalt munte din Italia, erupe de mii de ani. Ultimele sale manifestări au fost în 2004-2005, când a erupt timp de şase luni. Hekla, cel mai activ vulcan islandez, se spune că a acoperit aproape toată partea nordică a Europei când a erupt cu mii de ani în urmă. Vezuviu este cel care a „înghiţit” oraşul Pompei cu lava sa în anul 79. Cea mai recentă erupţie a sa datează din 1944. Stromboli şi-a arătat şi el puterile recent, în 2002. (Ana Trifan)

 

Avioane ce erau să fie învinse de astfel de erupţii

Pericolul pe care îl poate reprezenta un nor de cenuşă vulcanică a fost demonstrat de cel puţin două ori în istoria aviaţiei. La 24 iunie 1982, o cursă British Airways pleca în călătoria sa obişnuită de la Londra spre Aukland (Noua Zeelandă). După ce a trecut de Jakarta (Indonezia), pe un cer senin, piloţii s-au trezit brusc într-un nor foarte ciudat, din care păreau să sară aşchii de foc ce loveau avionul. Se aflau deasupra unui vulcan în erupţie, de pe Muntele Galunggung. Nu ştiau însă acest lucru. În mai puţin de două minute, toate cele patru motoare ale avionului, un Boeing de dimensiuni mari, au cedat. Căpitanul a decis că va încerca să planeze până la cel mai apropiat aeroport, cel din Jakarta, şi a întors avionul. După un timp, aeronava a ieşit din norul ciudat, iar motoarele au început, pe rând, să pornească. Numai pentru puţin timp, căci unul a cedat din nou. Cu trei motoare, piloţii au aterizat la Jakarta. Cercetările ulterioare au stabilit că, din cauza cenuşei vulcanice, motoarele avionului fuseseră „căptuşite” cu un fel de sticlă, care le avariase grav.

La 15 decembrie 1989, o cursă KLM care zbura de la Tokyo spre Amsterdam, trecând peste Alaska, a rămas fără niciun motor funcţional după ce a trecut pe deasupra Vulcanului Redoubt, care erupsese cu o zi înainte. După ce au reuşit să facă avionul să planeze o vreme, unul dintre motoare a putut fi repornit, iar avionul a aterizat pe aeroportul din Anchorage (Alaska). La cercetările care au urmat s-a constatat că motoarele jumbo-jet-ului fuseseră grav avariate de cenuşa vulcanică ce intrase în ele şi se transformase în sticlă. (Ana Trifan)