de Elena Şerban
Un grup de englezi a jefuit, la data de 8 august 1963, un tren poştal. Nimic nu ar fi fost ieşit din comun dacă în acel tren, care făcea legătura între Glasgow şi Londra, nu ar fi fost 2,6 milioane de lire sterline, fapt ce a transformat nelegiuirea în „Jaful secolului”. Pentru că nimeni nu furase până atunci o sumă atât de mare.
Prada a fost de 2,6 milioane de lire sterline
Gaşca, ce a pregătit jaful câteva luni, a fost constituită din: Bruce Reynolds (şeful), Ronnie Biggs, Ronald „Buster” Edwards, Gordon Goody, Jimmy Hussey, Roy James, Jimmy White (fost paraşutist britanic), Charlie Wilson, Roger Cordrey şi Tommy Wisbey.
La 7 august 1963, ora 18:50, trenul poştal pleca din Glasgow. Era tractat de o locomotivă diesel, avea 12 vagoane şi transporta 72 de lucrători poştali, care sortau corespondenţa. În mod obişnuit, valoarea acesteia atingea 300.000 de lire sterline, dar atunci, din cauza unei sărbători, ajunsese la 2,6 milioane de lire sterline (echivalentul a nu mai puţin de 40 de milioane de lire de astăzi). La puţin după ora 3:00, mecanicul a oprit la un „semafor” ce fusese „aranjat” în prealabil de hoţi. Aceştia acoperiseră culoarea verde, care lumina încă, şi conectaseră firele de la culoarea roşie la o baterie. De asemenea, ei tăiaseră şi firele de telefonie, pentru ca Poliţia să nu poată fi anunţată. După sechestrarea echipajului din tren şi a lucrătorilor poştali, tâlharii au mutat trenul la distanţă de locul faptei şi au descărcat valorile. Pentru a deruta Poliţia, ei au folosit un camion şi două automobile cu acelaşi număr de înmatriculare. Banda, mult mai bogată, s-a retras la o fermă din apropiere, cumpărată anterior.
30 de ani de închisoare
Poliţia a fost alertată de unul dintre membrii echipajului din tren. După colectarea probelor şi bazându-se pe o informaţie obţinută de la nişte colaboratori, anchetatorii au ajuns la ferma bandei. Nu mai era nimeni acolo, dar au găsit amprente, saci poştali şi alte obiecte. Investigaţiile au continuat şi, în urma unui pont, Roger Cordrey a fost reţinut. Au urmat alte arestări. Judecata a început la 20 ianuarie 1964 şi s-a încheiat la 15 aprilie. Vinovaţii principali au fost condamnaţi la 30 de ani de închisoare.
Povestea nu s-a terminat la proces
Ronnie Biggs a evadat după 15 luni de detenţie şi a fugit la Paris. A făcut operaţie estetică, şi-a luat o nouă identitate şi, în 1970, s-a mutat în Australia şi apoi în Brazilia. Pentru că nu putea fi extrădat, a dus acolo o viaţă plăcută. În mai 2001 a revenit în Marea Britanie. A fost arestat, dar, la 6 august 2009, a fost eliberat din motive medicale. Charlie Wilson a evadat în august 1964 şi s-a mutat în Canada. Pentru că a mers în Marea Britanie la cumnatul său, a fost arestat din nou. În 1978 a fost eliberat, iar la 24 aprilie 1990 a fost găsit împuşcat în vila sa din Spania. Povestea lui Ronald „Buster” Edwards, care s-a predat, a fost transpusă în filmul „Buster” (1988), personajul principal fiind interpretat de Phil Collins. Edwards s-a sinucis în 1994. După ce a fost eliberat, Roy James a produs trofee pentru Formula 1, fiind prieten cu Bernie Ecclestone, „părintele” concursului automobilistic.
