de Elena Şerban
La 8 august 1173 începea în Italia construcţia unui turn care a devenit celebru nu pentru arhitectura sa deosebită, ci din cauza unei greşeli de calcul a constructorilor. Turnul din Pisa uimeşte încă lumea chiar şi după 837 de ani de la momentul debutului construcţiilor.
Terenul a cedat
Prima piatră de temelie a fost pusă de arhitectul italian Buonanno Pisano şi de arhitectul german Wilhelm din Innsbruck. Conform proiectului iniţial, turnul urma să fie o clopotniţă cu opt etaje. Din păcate, în 1178, terenul din partea de sud a cedat, şi construcţia a fost stopată pentru mai bine de un secol. Abia se construiseră primele patru etaje.
După secolul de pauză, construcţia a fost reluată de arhitectul italian Giovanni di Simone. Acesta a fost la un pas să strice turnul, încercând să îi redea verticalitatea pierdută. Bine că nu i-a ieşit!
Blestemat de un cocoşat
Construcţia a fost finalizată abia în 1350, probabil de arhitectul Andrea Pisano. În 1372 a fost adăugată camera clopotelor în turn. Deoarece nici Pisano nu a reuşit să îndrepte turnul, autorităţile locului au apelat la o stratagemă. Au afirmat că turnul a fost construit încă de la început înclinat, pentru a ieşi în evidenţă faţă de alte clopotniţe. Au fost însă şi guri rele care nu s-au sfiit să declare că, de fapt, totul a fost un defect. Şi cum în astfel de situaţii se nasc şi legende, iată una dintre ele. Se spune că un arhitect bătrân şi cocoşat a blestemat ca turnul, la care lucrase şi el, să ia forma sa, înclinată, deoarece nu a fost plătit pentru lucrarea făcută. Aceasta este însă o legendă, adevărul pentru care turnul s-a înclinat fiind solul lutos şi mlăştinos din zonă.
Are 56-57 de metri înălţime
Turnul are aproximativ 56 de metri înălţime pe partea mai joasă, şi aproape 57 pe partea mai ridicată, înclinaţia sa prezentă măsurând nu mai puţin de 3,99 grade. Greutatea de 14,500 tone este susţinută de un diametru bazal exterior de numai 16 metri.
În camera clopotelor se află şapte astfel de obiecte, fiecare dintre acestea fiind numit cu un apelativ şi acordat la scară muzicală. Ultimul dintre aceste clopote a fost adus în turn la începutul secolului al XVIII-lea.
Un defect cu „lipici”
În prezent, autorităţile turistice din Pisa nici măcar nu mai doresc să corecteze înclinaţia, de vreme ce aceasta reprezintă singurul motiv pentru care turnul este atât de interesant pentru marele public. De fapt, aceste autorităţi insistă pe nerezolvarea acestei probleme sau, cel puţin, pe necorectarea ei în măsura în care astfel de acţiuni ar duce la eliminarea înclinaţiei.
Cu toate acestea, de-a lungul anilor, italienii au încercat nu neapărat să îndrepte turnul, ci să micşoreze înclinaţia, sperând ca simbolul oraşului Pisa să nu se prăbuşească, deoarece înclinaţia a crescut treptat. Astfel, măsurarea din 1550 arăta că vârful era deplasat cu aproximativ patru metri spre sud faţă de bază.
Tentative nereuşite de reparare
În 1934, Benito Mussolini, dictatorul Italiei, a decis că turnul înclinat reprezenta un simbol nepotrivit pentru „masculina” Italie fascistă. De aceea, sperând să îl repare, inginerii au făcut găuri în fundaţia construcţiei şi au turnat 200 de tone de beton. Dar turnul s-a înclinat brusc alţi centimetri. Tot spre sud. În plus, în 1938, unui arhitect i s-a permis să excaveze baza însă, pe măsură ce săpa, din pământ a ţâşnit apă, iar turnul s-a înclinat şi mai mult.
În anii ‘50, clopotele medievale au fost încuiate şi nu au mai fost utilizate, din motive de siguranţă.
În 1964, guvernul italian a cerut sugestii pentru a salva turnul de la o probabilă prăbuşire. Doi ani mai târziu, o încercare de restaurare a fost abandonată, pentru că turnul s-a înclinat. Din nou spre sud. În 1985, o altă încercare nereuşită de a restaura construcţia a cauzat o mărire a înclinaţiei acesteia.
În 1992, la doi ani după ce porţile turnului au fost închise pentru public din motive de siguranţă, au fost construite în jurul turnului, până la al doilea etaj, tendoane din fier.
Anul următor, o fundaţie din beton a fost realizată de jur-împrejur, iar în partea nordică au fost plasate contragreutăţi. Utilizarea acestora a redus înclinaţia cu aproximativ doi centimetri.
În 1995 s-a încercat înlocuirea contragreutăţilor cu cabluri subterane. Inginerii au îngheţat pământul cu azot lichid, însă înclinaţia a crescut, iar proiectul a fost anulat.
1999, an cu noroc
Anul eclipsei totale de soare s-a dovedit benefic pentru minunea înclinată. Atunci, inginerii au extras pământul de sub partea din nord. După câteva luni de muncă, rezultatele pozitive au început să se simtă. În şase luni, înclinaţia a fost redusă cu peste 3 centimetri, iar până la finele anului 2000, cu aproape 30 de centimetri. Proiectul a fost finalizat după ce înclinaţia a fost redusă cu aproape o jumătate de metru.
- Celebra construcţie e numită „Torre Pendente”, în italiană
- Construcţia face parte din superbul ansamblu arhitectonic al oraşului Pisa, alcătuit din Dom (1063-1118), Baptisteriu (1153) - cu amvonul lucrat de N. Pisano - şi Santo Campo, cimitirul cu fresce realizate de Lorenzetti, Gozzoli şi alţii
Un maistru constructor mureşean, Şandor Bardosi, a susţinut, în 2009, că a descoperit metoda prin care Turnul din Pisa ar putea fi stabilizat şi îndreptat. Bardosi a afirmat că soluţia găsită de el este simplă şi ieftină. Bazându-se pe contragreutăţi, mureşeanul spune că poate stabiliza turnul, pentru ca, ulterior, zidurile să fie trase şi balansate până când vor ajunge la verticală.