de Dana Purgaru

- Documentul ar putea conţine cel mai mare secret al omenirii: cum se transformă orice metal în aur!

O scriere plină de mister, într-un alfabet necunoscut până în ziua de azi, imagini cu plante ciudate, obiecte astronomice aşa cum sunt văzute prin telescop, celule cu forme observate numai prin microscop şi semne zodiacale nemaiîntâlnite. Iată doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul „Voynich” cel mai bizar document descoperit vreodată. Recent, o echipă de cercetători de la Universitatea din Arizona, SUA, a rezolvat enigma privind data la care acesta a fost creat. Rămân însă multe mistere de elucidat.

Descoperit pe un raft prăfuit
Folosind spectroscopia de masă şi analizând urmele de carbon 14 din probe (datare izotopică), oamenii de ştiinţă americani au reuşit datarea exactă a cărţii, undeva la începutul secolului al XV-lea. Dar ce este de fapt acest document şi de ce este el catalogat drept cel mai bizar din toate timpurile?
Această carte, scrisă de mână într-o limbă necunoscută şi conţinând ilustraţii spectaculoase şi totodată ciudate, este un adevărat puzzle nedescifrabil pentru toţi cercetătorii.
Manuscrisul a fost descoperit în 1912 de Wilfrid M. Voynich, pe rafturile prăfuite ale bibliotecii colegiului iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma. Specializat în analiza şi evaluarea documentelor vechi, el a remarcat imediat caracterele misterioase şi imaginile bizare ce se regăseau din plin în paginile îngălbenite de trecerea timpului. Nu mai puţin curios era şi documentul aflat în interior, mai precis, o epistolă ce purta data: „Praga, 19 august 1666”, aparţinând unui anume Joannes Marcus Marci şi adresată lui Athanasius Kircher, preot, ilustru gânditor şi lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor. Iată deci că interesul stârnit de bizara carte era mai vechi decât credea Voynich. Şi, în curând, avea să afle că originile misterului se adânceau în istorie.

Filosoful englez Roger Bacon, posibilul autor
Autorul scrisorii, Marci, rector la Universitatea din Praga, susţinea în aceasta că manuscrisul ar fi aparţinut Regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552-1612), numit şi „Nebunul”, deoarece suferea de o formă de paranoia dată de sifilis. Acesta îl cumpărase de la un vânzător ambulant, în schimbul unei sume imense la acea vreme - 300 de ducaţi de aur (echivalentul a 14.000 de dolari) - în speranţa că ar conţine dezlegarea misterului care privea tranformarea oricărui metal în aur. Oricâte promisiuni şi ameninţări a făcut la adresa celor care îl înconjurau - astrologi, alchimişti, criptologi, filosofi -, aceştia nu au putut descifra bizareria dintre pagini.
Scrisoarea lui Marci mai menţionează că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul englez din secolul al XIII-lea, filosof, om de ştiinţă, pasionat de alchimie, astrologie şi limbi străine, unul dintre puţinele personaje din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoştinţele necesare creării unei asemenea opere de artă. Acest lucru nu a fost însă confirmat, dar nici infirmat.

Imagini la microscop în secolul al XV-lea?
Descris uneori ca text magic sau ştiinţific, manuscrisul, unic în lume, este ori o farsă de dimensiuni globale, ori un cifru imbatabil. Aproape fiecare pagină dintre cele 246 ale documentului conţine desene botanice cu plante neidentificate, reţete naturiste, femei dezbrăcate care se îmbăiază în piscine cu forme ciudate, înconjurate de ceea ce par a fi nişte ţevi, diagrame misterioase în care unii au văzut obiecte astronomice, aşa cum sunt ele observate prin telescop, câteva celule vii aşa cum arată văzute la microscop şi semne zodiacale nemaiîntâlnite. Practic, sunt 212 pagini cu text şi desene, 33 de pagini cu text, iar ultima pagină conţine „cheia”. Imaginile sunt colorate în roşu, albastru, maro, galben şi verde, iar textul nu are nicio corectură.
Conţinutul este împărţit în cinci categorii: prima secţiune conţine noţiuni de botanică, se pare, şi include 130 de pagini cu desene ale unor plante, cea de-a doua are 26 de pagini cu desene de natură astrologică şi astronomică, a treia conţine patru pagini de text şi 28 de pagini de desene din biologie, a patra parte are 34 de pagini cu desene din domeniul farmaceutic, iar ultima secţiune include 23 de pagini cu text aranjat în paragrafe, fiecare începând cu câte o stea.

Redactat într-o limbă inexistentă în lume!
Cea mai plauzibilă teorie a limbajului în care este scris documentul este că acesta ar fi cifrat. Această bănuială se bazează pe faptul că textul pare a fi redactat într-o limbă artificială, iar multe cuvinte se repetă de trei ori.
Decriptarea sa era, la prima vedere, o sarcină uşoară pentru lingviştii contemporani, deoarece textul, scris de mână, era format din cuvinte ce se repetau şi păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemeni tuturor limbilor cunoscute. Şi totuşi, alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulaţie internaţională din secolele XVI-XVII, dar, în acelaşi timp, să nu aibă corespondent cu nici una dintre ele.

A murit căutând „cheia“ textului

Intrigat de conţinutul documentului, Voynich şi-a dedicat tot restul vieţii pentru descoperirea misterului originii şi a descifrării sale, însă a murit încercând! De-a lungul timpului, nimeni nu a reuşit să dezlege misterul Voynich. În secolul al XX-lea, o mulţime de paleografi, inclusiv specialiştii americani care descifraseră codul german „Enigma”, generat de maşinăria cu acelaşi nume, a eşuat lamentabil. Există însă un număr limitat de oameni de ştiinţă care au declarat că au decodat manuscrisul, însă niciunul nu a găsit „cheia” textului.

- Soţia lui Wilfrid M. Voynich a depus volumul la Librăria Beinecke pentru Cărţi Rare şi Manuscrise de la Universitatea Yale din SUA, unde se află şi astăzi, sub numărul de catalog MS 408.