Main menu

header

cotnari wide

18-01-1de Elena Şerban

- În 2011 a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO

„Daţi un leu pentru Ateneu”. Cu această lozincă, populaţia României a fost îndemnată să contribuie la construcţia celei mai frumoase clădiri din Bucureşti. Inaugurarea acestei clădiri, graţie căreia capitala României a intrat pe lista celor mai frumoase oraşe europene, a avut loc la 14 februarie 1888.

Ridicat cu 500.000 de bilete cu valoarea de un leu
Ateneul Român s-a ridicat pe un loc ce aparţinea poetului Ienăchiţă Văcărescu şi avea scopul de a găzdui evenimente artistice şi ştiinţifice. Ideea construcţiei a aparţinut membrilor Societăţii Literare Ateneul Român, al cărei scop era acela de a ajuta poporul să primească orice fel de cunoştinţe. Şi cum pentru asta era nevoie de un sediu, s-a ajuns la necesitatea construcţiei Palatului Ateneului Român, cum se numea iniţial.
Din cauza neimplicării autorităţilor acelor vremuri, membrii societăţii au venit cu ideea subscripţiei. Care s-a dovedit un mare succes, şi cele 500.000 de bilete cu valoarea de un leu s-au vândut destul de rapid.

Situat pe fundaţia unui manej
Planurile clădirii au fost concepute de arhitectul Albert Galleron. Francezul a fost obligat să dea dovadă de multă imaginaţie pentru a construi clădirea, deoarece trebuia să se folosească de fundaţia turnată deja a manejului unui circ început de Societatea Equestra Română. Aşa se explică de altfel de ce clădirea are formă rotundă şi cupolă.
Galleron nu a lucrat singur, ci a fost ajutat de arhitecţii români Ion Mincu, Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Gr. Cantacuzino şi Constantin Băicoianu.

Marmură roz de Carrara
Clădirea are aspectul unui templu grecesc antic, fapt datorat mai ales de cele şase coloane ionice ce susţin un fronton triunghiular. Deasupra uşilor de la intrarea în palat sunt cinci medalioane în mozaic, cu rol decorativ, ce îi reprezintă pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul, Matei Basarab şi Regele Carol I.
Parterul este format dintr-un vestibul mare, circular, dublat de un inel de 12 coloane, cu o tencuială ce imită marmura roz. De aici pornesc patru scări şi cea de onoare, realizate din marmură roz de Carrara, construite fiecare în jurul unui pilon de zidărie şi formează balcoane către rotondă. Scările conduc spre marea sală de concerte.
Bolta sălii este ornată cu elemente antropomorfe, zoo şi fito, în relief policromat aurit, având ca sursă de inspiraţie basmele populare româneşti.

Scene reprezentative din trecutul nostru
Pentru a profita de faptul că Ateneul va fi vizitat de mii şi mii de oameni, arhitecţii Constantin Esarcu şi Alexandru Odobescu au venit cu ideea unor decoraţiuni cu specific istoric. În consecinţă, mulţi ani mai târziu, s-a realizat o frescă monumentală deasupra lojilor, de jur-împrejurul tamburului cupolei, cu o lăţime de trei metri şi lungă de 70 de metri. Opera pictorului Costin Petrescu din Piteşti este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României, printre care Împăratul Traian intră în Dacia, Începuturile poporului român, Descălecarea, Ştefan cel Mare, Horia, Cloşca şi Crişan, Anul 1848 în Principate, Carol I - Războiul de Independenţă, Războiul întregirii naţionale 1916-1918.

Are o acustică perfectă
Cu toate că a fost construit pentru a găzdui evenimente din toate sferele artei şi ştiinţei, se pare că muzica şi-a găsit aici cea mai bună casă. De altfel, în ultimii ani, Ateneul găzduieşte sediul Filarmonicii George Enescu din Bucureşti.
Vizitatorii Ateneului, dar şi melomanii care merg frecvent la concertele organizate aici susţin că acustica sălii este una dintre cele mai bune din lume. Se spune că perfecţiunea sunetului se datorează cupolei, care „absoarbe” fondul instrumental şi vocal de pe podium şi îl distribuie prin reverberaţie către auditori.

Nume sonore pe scenă
Datorită acestei acustici perfecte, la Ateneul Român s-au lansat şi au concertat George Enescu, Dinu Lipatti, Clara Haskil, Cella Delavrancea, Ion Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Dimitrie Dinicu, Eduard Wachmann, Alfonso Castaldi, Ionel Perlea şi D.G. Kiriac. De câţiva ani, Ateneul este gazda Festivalului de Muzică George Enescu.

Restaurări în timp
Afectat de marele cutremur din 1940, dar şi de bombardamentele din Cel de-Al Doilea Război Mondial, Ateneul Român a avut nevoie de câteva renovări. Astfel, între 1893 şi 1897, din fondurile Ministerului Instrucţiunii Publice, clădirea este completată cu o nouă aripă spre Strada Poşta Veche (actuala Stradă N. Golescu). De asemenea, rotondei de la parter i se adaugă o scară monumentală creată de arhitectul Leonida Negrescu.
În perioada 1962-1965 a fost refăcut sistemul de ventilare şi condiţionare al sălii de concerte (realizat în 1888) şi al sălilor de la subsol.
Între anii 1992 şi 1998 au fost executate lucrări de consolidare şi de restaurare, lucrări ce au continuat cu intermitenţe până în 2004.

Capacitate de 800 de locuri

Clădirea are o înălţime de 41 de metri în cel mai înalt vârf al ei, la cupolă, şi de 16 metri, în sala de concerte. De altfel, sala în care se ţin concertele are un diametru de 28,5 m şi aproape 800 de locuri repartizate astfel: 600 de locuri la parter şi restul în cele 52 de loji. Faţada Ateneului are o lăţime de 48 de metri.

18-01-2- Orga a fost construită în 1935, după ce George Enescu a avut ideea unei colecte de fonduri.

- Pe vremuri, în clădirea Ateneului Român era şi Pinacoteca Statului, care ulterior a fost transferată la Muzeul Naţional de Artă al României.

- Cu toate că inaugurarea Ateneului a avut loc în 1888, finalizarea construcţiei s-a realizat abia în anul 1897.