Main menu

header

cotnari wide

de Laura Zmaranda

- O sărbătoare exclusiv a bărbaţilor

După o iarnă lungă, cu ninsori ca în poveşti, iată că încep să apară şi primele raze firave de soare. Chiar dacă nu au încă forţa să topească nămeţii ridicaţi de viscol, au totuşi puterea de a ne duce cu gândul la mult aşteptata primăvară.

Are origini romane
Odinioară, fiecare regiune a ţării noastre avea o bogăţie de datini. Multe dintre ele s-au pierdut în negura vremurilor, dar cele care s-au salvat de la uitare pare că vor fi păstrate cu sfinţenie în paginile folclorului autentic românesc.
Chiar dacă se află la o aruncătură de băţ de Capitală, comuna Brăneşti, din judeţul Ilfov, păstrează în sipetul său cu comori o datină străveche atestată numai în sudul ţării. Explicaţia acestui fapt ar putea fi fuziunea dintre românii şi bulgarii din această zonă. Este surprinzător să afli că atât de aproape de Bucureşti se mai păstrează astfel de obiceiuri, mai ales că, fascinaţi de aspectul dichisit al oraşelor, oamenii au împrumutat elementele civilizaţiei urbane şi au transformat comuna într-un mic orăşel. Se pare însă că această transformare nu a şters din existenţa localităţii Sărbătoarea Cucilor, un ritual ce anunţă venirea primăverii şi prin care au loc fertilizarea şi purificarea spaţiului şi timpului.
Deşi sătenii de aici spun că sărbătoarea este păstrată din strămoşi, nimeni nu ştie cu certitudine cât de puternic este înrădăcinată în istoria culturală a comunei. Există însă unele referiri istorice ce sugerează că Sărbătoarea Cucilor îşi are originile în epoca romană. Se pare că în acele vremuri exista o tradiţie, ce avea loc o dată pe an, prin care sclavii îmbrăcaţi în diferite costumaţii care le ascundeau identitatea aveau voie să-şi bată stăpânii. Calendaristic vorbind, Sărbătoarea Cucilor are loc de fiecare dată în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, zi care coincide cu Lăsatul Secului de brânză pentru Postul Sfintelor Paşti. Anul acesta, comuna Brăneşti şi-a îmbrăcat straiele de sărbătoare la 26 februarie.

Parada costumelor şi a măştilor haioase
Chiar dacă astăzi este adaptată contemporaneităţii, Sărbătoarea Cucilor a rămas în esenţă acelaşi ritual străvechi prin care este anunţată venirea primăverii. Şi anul acesta, deşi peisajul încremenit încă în zăpada cristalizată pe alocuri ne arată că iarna nu se dă uşor dusă, în comuna Brăneşti, cel puţin metaforic vorbind, primăvara a sosit. La 26 februarie, comuna, dar mai cu seamă centrul ei, a fost cuprinsă de frenezia acestei datini străbune. Împinşi de curiozitatea de a afla mai multe despre această sărbătoare am pătruns în culisele ei.
Sărbătoarea Cucilor începe încă dinainte de răsăritul soarelui, atunci când tinerii satului încep să se gătească în costumaţii pregătite special pentru această zi. Nu este vorba despre un costum specific, ci mai degrabă despre puterea imaginaţiei.
Fiecare dintre cei care se vor transforma pentru o zi în cuci trebuie să-şi creeze o ţinută haioasă, inedită. Aşa se face că Sărbătoarea Cucilor se transformă într-o paradă hilară, în care bărbaţii poartă fuste şi îşi leagă câte un clopot de brâu. Semnificaţia cea mai importantă o au însă măştile ce le acoperă feţele. Acestea reprezintă scurgerea timpului şi sunt care mai de care mai ciudate.
Însă, în mulţimea de „cuci” se evidenţiază un grup aparte: tinerii care îl formează poartă pe cap căciuli uriaşe, ce au aspectul unor turle. Acestea sunt confecţionate din diferite materiale precum cartonul, lemnişoare, pene sau chiar hârtie colorată. Pentru efect, uneori tinerii lipesc pe aceste căciuli oglinzi rotunde. Privind spre această paradă inedită este limpede că cei care le poartă au un rol deosebit în tot acest ceremonial.

Ceremonial de fertilizare a spaţiului şi timpului
În afara faptului că tinerii costumaţi în cuci stârnesc prin prezenţa lor amuzamentul celor care îi privesc, ei au un rol important în ceremonialul de fertilizare a spaţiului şi timpului. Prin strigătele şi prin clinchetul clopotelor ce le atârnă de haine, cucii alungă iarna şi spiritele rele. Mai mult decât atât, se crede că cel care va fi atins de băţul cucilor va fi ferit de boală şi de necazuri tot anul. Aşa se face că toţi cei care nu sunt costumaţi sunt alergaţi de cuci pentru a fi „binecuvântaţi” cu câteva lovituri.
Odinioară, cucii purtau cu ei şi nişte prăjini de care erau prinse încălţări vechi pline cu noroi. Le foloseau pentru a murdări porţile caselor în care stăteau fetele nemăritate, ca să vadă cât sunt de harnice.
După o zi în care tinerii şi-au jucat cu sârguinţă rolurile, seara merg din casă în casă, pentru a face câte o horă în curte.
Ziua Cucilor este o sărbătoare exclusiv a bărbaţilor, în această zi ei fiind personajele principale. Este o regulă clară ce nu permite femeilor să se costumeze. Ele au, în schimb, o altă sărbătoare, ce are loc în Duminica Floriilor, atunci când se duc cu coşuleţe de flori în gospodăriile oamenilor pentru a le ura bucurie şi împliniri.

Alte obiceiuri străbune

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau Lăsatul Secului de brânză pentru Postul Sfintelor Paşti, aşa cum mai este cunoscută, e o zi în care au loc diferite ritualuri. În unele sate din sudul ţării, spre exemplu, copiii aprind focuri la răscrucile drumurilor pentru a alunga răul. Odinioară, gospodinele foloseau cenuşa din aceste focuri pentru a o pune în coteţele găinilor. Se credea că, prin acest ritual, înaripatele vor oua mai devreme.

- În istoria vechilor greci, cucul era considerat o pasăre cu puteri deosebite, care avea rol purificator; de aceea fulgii smulşi de la gluga cucului-oracol erau arşi de vraci şi apoi stinşi, pentru ca fumul lor să îi trateze pe cei care sufereau de frică.