de Nicoleta Ghighilicea
- Suedia, cea dintâi ţară care a introdus bancnotele în Europa, ar putea fi acum primul stat care renunţă la ele
Ca să ajungă la folosirea banilor din timpurile noastre, omenirea a avut nevoie de mii de ani. De la dinţii de câine şi oasele de balenă, oamenii au trecut la metalele preţioase, apoi au mai parcurs sute de ani până au învăţat să tipărească bancnotele şi să creeze băncile. Noua tehnologie anulează toate aceste eforturi, unele ţări fiind dispuse să elimine complet banii lichizi în doar 20 de ani.
Transfer în timp real, de pe telefonul mobil
În zilele noastre, banii tind să devină tot mai mult doar nişte numere abstracte într-un computer, deşi îşi păstrează acelaşi rol pe care l-au avut şi atunci când erau nişte obiecte. În Suedia, bancnotele se folosesc din 1661, dar acum sunt pe cale de dispariţie. Şi nu este nicio surpriză în ţara cu cea mai mare integrare a tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor în economie. Există deja oraşe unde băncile nu mai acceptă deloc numerar, iar biletele de autobuz nu mai pot fi cumpărate cu bani lichizi, ci doar cu un SMS trimis de pe telefonul mobil sau cu cardul. La fel procedează şi numeroase magazine, care au adoptat doar forma de plată cu banii virtuali. Până şi donaţiile în lăcaşurile de cult se fac tot sub formă digitală. Astfel, în Biserica Carl Gustaf din Karlshamn, în sudul Suediei, vicarul Johan Tryberg a instalat un cititor de carduri lângă cutia milei, aşa cum au cerut credincioşii. Pentru a veni în sprijinul clienţilor, cele mai mari bănci vor lansa la sfârşitul acestui an un serviciu comun care va permite transferul de bani în timp real de pe telefonul mobil.
Scad furturile din bănci
În Suedia, banii lichizi sunt folosiţi mai puţin decât în orice altă ţară. Bancnotele şi monedele reprezintă acum doar 3% din economie, spre deosebire de 9% cât este media în zona Euro, şi 7% în SUA. Asociaţia Bancherilor Suedezi susţine că renunţarea parţială la numerar are deja efecte pozitive, care se văd în statisticile privind criminalitatea. Astfel, numărul furturilor din bănci a scăzut anul trecut la cel mai mic nivel din ultimii 30 de ani. O astfel de decizie va duce şi la distrugerea reţelelor de cerşetorie, dar şi la eliminarea bacşişului lăsat la restaurant. Unul dintre adepţii viziunii unei lumi fără bani lichizi este şi Bjoern Ulvaeus, fost cântăreţ al celebrului grup ABBA. Cunoscut pentru hituri ca „Money, Money, Money”, el susţine acum că plata cu numerar este o importantă problemă de securitate. A adoptat această poziţie după ce fiul său a fost jefuit de trei ori. Ulvaeus a afirmat că, dacă nu ar exista bani gheaţă, hoţii nu ar mai avea ce să fure.
Cresc fraudele electronice
Folosirea banilor digitali are însă şi unele dezavantaje. Atacurile cibernetice au fost anul trecut de şase ori mai multe decât în 2000. În plus, există numeroşi suedezi nemulţumiţi de noile măsuri. Unii nu sunt de acord cu aceste modalităţi, pentru că sunt monitorizaţi, fiecare tranzacţie electronică fiind înregistrată. Alţii spun că fiecare plată efectuată cu cardul înseamnă şi un comision pe care îl încasează băncile, ceea ce le aduce câştiguri foarte mari. Mai sunt şi bătrânii din zonele rurale care se plâng de această situaţie. Preşedintele Organizaţiei Naţionale a Pensionarilor din Suedia a spus că persoanele în vârstă nu au carduri de credit sau nu ştiu să le folosească.
De la troc la lingouri, sigilii, hârtie şi bănuţi de metal
Cu mii de ani în urmă, oamenii făceau schimburi de bunuri între ei, primii „bani” pe care i-au folosit fiind obiecte de valoare: armurile în Persia, cuţitele în Congo, şi scuturile în triburile celte. În China, plata se făcea cu ace de păr, în Peru, cu pungi din piele, iar în Indonezia, cu produse de ceramică. Chiar şi omul a devenit în anumite perioade ale istoriei o valoare de schimb, sclavia fiind practicată sute de ani în diferite zone ale lumii. Obiectele preţioase şi rare au îndeplinit şi ele funcţia de bani: perlele şi oasele de balenă în Fiji, dinţii de câine în anumite insule din Pacific şi colţii de elefant în America de Nord. O dată cu apariţia marilor civilizaţii ale omenirii în China, Valea Indului şi Asia Mică, funcţia de ban nu mai putea fi îndeplinită de obiectele folosite până atunci. În Babilon, plata se făcea cu metal şi ovăz, iar evreii foloseau vite şi argint. La început, metalele erau transformate în lingouri mici şi se cântăreau de fiecare dată când se făcea un schimb. Apoi, în Babilon şi în Egipt s-a folosit un sigiliu sau o vopsea pentru aceste lingouri, care le garanta valoarea. În secolul al VII-lea î.Hr., acestea au fost divizate, pentru că erau prea mari, şi aşa au apărut monedele, care la început erau confecţionate din metale diferite. Mai târziu, doar aurul, argintul şi bronzul s-au folosit pentru prelucrarea lor, iar pentru a garanta greutatea, erau marcate cu sigiliul regelui, al oraşului sau al ţării emitente. În aceeaşi perioadă ele au apărut şi în China, în cetăţile greceşti Atena şi Corint, iar mai târziu, în Persia. O dată cu apariţia statelor moderne, în secolul al XIV-lea, dreptul de a bate moneda a fost acordat doar conducătorilor. După descoperirile geografice, comerţul s-a intensificat, iar în porturi şi în pieţe mărfurile erau schimbate prin mai multe monede. Când au devenit tot mai uzate şi uşor de falsificat, au apărut banii de hârtie, care, la rândul lor, au dus la dezvoltarea băncilor în marile centre comerciale. În Veneţia, Florenţa şi Viena se acordau chiar credite caselor regale europene.
Bancomatele, invenţie veche de peste 40 de ani
În anii ’60, britanicii puteau să retragă bani de la bănci până la ora 15:00, iar sâmbăta, toate sediile erau închise, pentru că funcţionarii refuzau să muncească. Singura soluţie pentru clienţi era realizarea unui dispozitiv automat. Primul bancomat (ATM) din Marea Britanie a fost instalat în 1967, iar inventatorul său, John Shepherd-Barron, a folosit ca model automatele ce vindeau ciocolată. Cu un an înainte, scoţianul James Goodfellow crease deja codul PIN, ca metodă sigură de retragere a bancnotelor. El nu s-a îmbogăţit de pe urma invenţiei sale, ci a primit doar un dolar, ca sumă simbolică pentru fiecare ţară din cele 15 care au semnat licenţa de utilizarea a brevetului. La New York însă, L.G. Simjian depusese o cerere de brevet pentru ATM încă din anii ’30.
• Prin folosirea banilor virtuali în locul lichidităţilor, Suedia a reuşit să elimine corupţia, spre deosebire de alte ţări, ca Grecia, unde domină plăţile în numerar.
• Primele falsificări ale mijloacelor de plată au fost menţionate încă din timpul lui Hammurabi, vestitul rege babilonian din secolul al XVIII-lea î.Hr. În Roma antică exista chiar o lege împotriva modificărilor monetare, care a dăinuit peste secole, iar în Atena, legile tiranicului Dracon, din secolul al VII-lea, pedepseau cu moartea falsificatorii de monede.
