Main menu

header

cotnari wide

19-01-1de Loreta Popa

- La 5 iulie se împlinesc 132 de ani de la naşterea marelui artist

Era al nostru precum mămăliga sau ţuica - amândouă emblematice pentru cetăţeanul necăjit. Vorba unui cuplet de-al său: „Grea e viaţa, măi bădie,/ Pretutindeni sărăcie,/ Birurile se ţin scai.../ Ai... n-ai... dai!”. Numele lui era Constantin Tănase.

Prima scenă... în beciul casei
La 5 iulie 1880, la Vaslui, se năştea singurul copil al familiei Tănase, formată din Ion şi Elena, Constantin. Acesta avea să crească într-o casă mică, ţărănească, în acel orăşel de provincie unde niciodată nu se întâmpla nimic, cu snoavele şi poveştile pline de haz ale mamei sale. E drept, din puţinul pe care tatăl lui Constantin îl câştiga ca laborant la farmacie era greu să trăieşti, poate de aici simpatia şi iubirea extraordinare pe care Tănase le avea pentru oamenii simpli. La şcoală n-a strălucit, dar nici n-a repetat vreo clasă. Nu a fost un copil obişnuit. Iubea concertele fanfarei militare şi reprezentaţiile din grădina unde aveau loc spectacole ale unor actori populari ca Zaharia Burienescu şi I.D. Ionescu. Inspirat de acestea, Tănase şi-a înjghebat cu câţiva colegi o trupă, iar drept scenă a ales beciul casei.

Tatăl îl voia impiegat
Într-o vară, la Vaslui a sosit trupa lui Segalescu şi, lipsind un actor, a fost înlocuit de tânărul Tănase. După această experienţă, în 1896, cu toate că tatăl său voia să-l vadă impiegat şi, în ciuda dorinţei sale de a deveni actor, s-a înscris la Liceul Militar din Iaşi, unde a fost respins la examenul medical. Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă Liceul „Nicolae Bălcescu”, la care însă a fost nevoit să renunţe din lipsă de bani.
La Brăila s-a împrietenit cu scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Curseşti, Rahova. Cu ajutorul lui Adam a primit un alt post la Hârşoveni, Poeneşti, unde învăţase poetul Alexandru Vlahuţă. Tănase şi-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica şi gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi. Ajuns foarte repede un personaj iubit în localitate, atrage însă antipatia câtorva avocaţi locali, care nu îi apreciau metodele, şi Tănase este dat afară. După efectuarea stagiului militar s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905. A început să lucreze în teatru şi s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917.

„Cotoiul e pe varză şi pisica-i pe orez”
19-01-2După ce la începutul secolului românul putea cumpăra cu un singur leu un kilogram de carne, în urma Primului Război Mondial, viaţa devenise grea. Ţara se zbătea în sărăcie, era o situaţie politică tulbure, profitori veroşi de tot felul şi mai cu seamă un Fisc neîndurător. În aceste condiţii funcţiona din plin Grădina Cărăbuşul a lui Tănase! Celebrul local se inaugurase în vara anului 1919, cu revista „Pisică pe orez” de Mircea Rădulescu. Acolo, Tănase spunea în cupletul său „cotoiul e pe varză şi pisica-i pe orez”. Lumea venea pentru că se simţea bine, râdea, uita de amărăciunile vieţii. Când spunem celebru, nu exagerăm cu nimic. Cel mai popular actor al României, Constantin Tănase, s-a făcut cunoscut şi iubit într-o epocă în care filmul era mut, iar radioul cu galenă, o raritate. Televiziunea era ceva à la Jules Verne. Secretul? Iubirea şi respectul pe care Constantin Tănase le dăruia din plin publicului-spectator, neavând atunci absolut nicio concurenţă. El făcea întotdeauna spectacole de amploare, cu decoruri scumpe, costume aduse de la Paris. La fiecare spectacol aducea şi o vedetă internaţională, una dintre ele fiind Josephine Baker, cântăreaţa şi dansatoarea de culoare pe care Tănase a plătit-o cu cel mai mare onorariu la vremea aceea. Devenise o instituţie naţională.

Păţanii cu tauri şi ploi
Tot din dorinţa de a oferi publicului-spectator situaţii deosebite, Tănase a adus din Spania o turmă de tauri cu toreadori. Din păcate, corida nu a interesat pe nimeni, şi falimentul a fost uriaş. Toreadorii s-au supărat şi au plecat fără tauri. Până la urmă, soldaţii regimentului din Şoseaua Chitilei s-au delectat săptămâni întregi cu borş de „văcuţă” şi varză cu „văcuţă”.
După eşecul cu taurii, Tănase a fost „lovit” de ploi. Până la demolarea Grădinii Cărăbuş, toată trupa cu el în frunte priveau cerul cu îngrijorare în fiecare seară şi se întrebau: „Jucăm sau nu jucăm azi?”.

Spectacole pentru cetăţeanul simplu, umil şi necăjit
Despre Constantin Tănase, toată lumea vorbea frumos. Nu s-ar fi supărat şi mai ales nu ar fi jignit pe cineva. La el, totul începea cu „Rogu-te!” În 31 de ani, cât a funcţionat Cărăbuşul, s-au perindat zeci de actori şi actriţe. În calitatea sa de director punea în valoare cu rolurile cele mai bune pe fiecare. Avea totuşi o mare condiţie: „La final intră toată lumea, să fim mai mulţi, că omul vrea să vadă pe ce a dat banii!” Printre cei care au cântat şi s-au lansat la Cărăbuş se numără Maria Tănase, Vasile Vasilache, Mia Apostolescu făcea ravagii cu frumuseţea şi picioarele sale superbe, Titi Botez... Tănase a creat un tip de personaj, acela al cetăţeanului simplu, umil şi necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat. Spectacolele lui Tănase se desfăşurau la Savoy între 1940 şi 1945, când cenzura nu mai permitea nicio aluzie.

S-a stins de la o banală amigdalită
În august 1945, dintr-o halbă de bere foarte rece, băută pe nerăsuflate, Tănase face amigdalită, care s-a transformat repede în uremie, şi îndrăgitul actor se stingea la nici 65 de ani. Întreaga naţiune a aflat trista veste cu adâncă şi sinceră durere. Constantin Tănase, omul de o energie vulcanică, a făcut prin cuvânt, cu ajutorul Cărăbuşului, un bastion al rezistenţei.

Focul de la Eforie

Cu câteva zile înainte de Anul Nou 1937 s-a abătut asupra lui Tănase şi a tuturor celor din preajma sa nenorocirea rămasă în istoria teatrului ca „Focul de la Eforie”. Din cauza unei cortine supraîncălzite s-au aprins scena şi sala din Bulevardul Elisabeta. Dar dragostea publicului l-a salvat. S-au subscris fonduri care depăşeau cu mult pagubele incendiului, teatrul Tănase s-a pus pe picioare, iar publicul s-a ales cu o glumă devenită celebră: „Arză-te-ar focul ca pe Tănase!”.

• Când trupa lui Tănase venea în oraşul său, marele actor Dem Rădulescu, pe atunci doar un copil, nu avea voie la spectacol, pentru că pe scenă apăreau şi femei dezbrăcate. S-a strecurat totuşi într-o seară, şi printre picioarele spectatorilor l-a văzut pe... Tănase!
• Teatrul „Constantin Tănase“ a continuat tradiţia comediei cu Vasile Tomazian, Horia Căciulescu, Puiu Călinescu, Ştefan Bănică, Radu Zaharescu, Horia Şerbănescu, Mircea Crişan, Alexandru Arşinel, Stela Popescu şi alţii.