Main menu

header

11-01-1de Loreta Popa

- Mama starului hollywoodian Ethan Hawke este co-fondatoarea Asociaţiei OvidiuRo

Cu 11 ani în urmă, Leslie Hawke a venit la Bacău pentru un program de voluntariat al Peace Corps. Impresionată de situaţia copiilor săraci din România, americanca s-a hotărât să rămână aici şi să facă ceva pentru ei. Aşa s-a născut Asociaţia OvidiuRo, pe care a fondat-o împreună cu profesoara Maria Gheorghiu. Cei mai mulţi o ştiu drept mama starului hollywoodian Ethan Hawke, dar Leslie Hawke este o femeie remarcabilă şi datorită ei lumea priveşte România altfel.

„Mă deranjează indiferenţa oamenilor”
- Doamnă Hawke, aţi fondat Asociaţia OvidiuRo pentru că vă preocupă situaţia copiilor săraci din România. Ce v-a determinat să faceţi asta?
- Mă deranjează indiferenţa oamenilor, care face ca vieţile unor copii să fie alterate iremediabil. De câte ori văd un copil cerşind, ştiu că va avea, cel mai probabil, o viaţă tristă, grea şi lipsită de succes. Pentru un băieţel de 8 ani care nu merge la şcoală riscul să nu fie vreodată capabil să se întreţină singur sau să-şi întreţină familia este extrem de ridicat. Va rămâne o povară pentru societate, iar asta nu este vina lui. Mai ştiu însă că lucrurile nu trebuie să stea astfel! În Statele Unite, oportunităţile pentru copiii afro-americani sau hispanici s-au îmbunătăţit foarte mult o dată cu trecerea timpului. Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi pentru copiii săraci din România dacă oamenilor le-ar păsa suficient şi ar pune presiune asupra guvernului să găsească soluţii pentru o problemă atât de importantă. Câteva ONG-uri, indiferent de cât de bune le sunt intenţiile şi cât de capabile sunt, nu pot opri adâncirea decalajului dintre clasa de mijloc şi cea foarte săracă din România. Pe mine, generaţiile mai în vârstă din România mă deprimă, dar tinerii sunt cei care mă inspiră. Ei reprezintă, de fapt, motivul pentru care am ales să rămân aici şi să fac ceva pentru ca educaţia timpurie să fie accesibilă tuturor copiilor săraci. Sunt însă îngrijorată că haosul politic determină tot mai mulţi tineri talentaţi să părăsească ţara şi să emigreze în Vest. Soţul meu (n.r. - David S. Weiss) spune că ceea ce se întâmplă acum cu situaţia politică din România este tipic fazei incipiente a unei democraţii tinere şi că n-ar trebui să mă îngrijorez foarte tare. Sper din suflet să aibă dreptate!

- Ce înseamnă o echipă de succes pentru dumneavoastră? Cum sunt oamenii cu care lucraţi?
- Împreună cu Maria Gheorghiu, o profesoară formată de fundaţia Soros în Statele Unite, am fondat Asociaţia OvidiuRo, în 2004. Acum avem în jurul nostru o echipă de tineri dedicaţi. Una dintre fete este alături de noi încă din 2001 când am început programele sociale în Bacău, unde eram voluntar Peace Corps. Alţii au venit când am fondat Asociaţia OvidiuRo, trei ani mai târziu. La un moment dat, câţiva angajaţi au plecat să facă un tur al Americii de Sud, câteva luni, dar s-au întors la noi. Pentru mine e amuzant cum unii oameni se plâng că tinerii din România nu sunt interesaţi decât de bani, de maşini, de case şi de vacanţe la mare. Acest lucru nu este valabil pentru tinerii pe care îi cunosc eu, care mi-au arătat în nenumărate rânduri dorinţa lor de a contribui la crearea unei Românii mai bune, mai frumoase, mai juste.

Se luptă pentru 1.400 de micuţi amărâţi, din 38 de grădiniţe
- Aţi implementat diverse programe, dar v-aţi hotărât să păstraţi unul singur, „Fiecare Copil în Grădiniţă”. De ce? Ce este atât de special la acest program?
- Întotdeauna am avut misiunea de a oferi copiilor săraci o şansă la educaţie pentru a se putea întreţine, atunci când vor creşte, prin muncă cinstită. Am încercat să ne atingem scopul prin diverse programe, dar „Fiecare Copil în Grădiniţă” este metoda care a dat cele mai bune rezultate. Prin acest program, Asociaţia OvidiuRo instruieşte autorităţile locale să recruteze copiii săraci din comunitatea lor şi să-i aducă la grădiniţă. Pentru asta le oferim părinţilor săraci tichete sociale în valoare de 50 de lei pe lună cu condiţia să-şi trimită copiii zilnic la grădiniţă. Rezultatele sunt spectaculoase: prezenţa zilnică a crescut foarte mult, de la o medie de 40% la 80-85%. Anul acesta metodologia şi rezultatele programului au fost recompensate cu premiul I la categoria „Educaţie” a Galei Societăţii Civile. Asta reprezintă o dovadă suplimentară a faptului că educaţia timpurie este foarte importantă pentru societate.

- De unde strângeţi banii pentru a acoperi costurile proiectului? Înţeleg că planificaţi să lansaţi o campanie de strângere de fonduri.
- Iniţial, fondurile au venit de la organizaţia americană USAID care s-a retras din România. Apoi am apelat la sectorul corporativ, însă astăzi mă tem că situaţia economică din România, împreună cu situaţia politică, au un efect negativ asupra abilităţii ONG-urilor de a strânge fonduri. Pentru a continua implementarea programului pentru cei 1.400 de copii săraci din 38 de grădiniţe, din 20 de comunităţi, vom avea nevoie de sprijin din partea celor care cunosc activitatea noastră şi înţeleg importanţa educării celor mai săraci copii din România. Avem peste 5.000 de prieteni pe Facebook şi sper că mulţi dintre ei vor dori să investească în programul nostru în cadrul campaniei de strângere de fonduri din perioada următoare. Cei interesaţi vor putea face donaţii de 2 euro prin SMS - este pentru prima dată când încercăm să strângem fonduri prin SMS. Vom oferi, însă, şi posibilitatea unei donaţii pe termen lung, prin Debit Direct. Este vorba despre un concept nou în România care este extrem de simplu de utilizat şi are potenţial de a deveni o „forţă socială pozitivă”. Trebuie doar să spui băncii tale că vrei să transferi în fiecare lună o sumă din contul tău în contul OvidiuRo. Mai multe detalii despre această campanie se pot găsi pe pagina noastră web www.ovid.ro.

„Cei cu care lucrăm noi trăiesc cu mult sub limita sărăciei”
- Ce vă întreabă prietenii şi cunoştinţele din afara României când le povestiţi despre activitatea pe care o desfăşuraţi aici? Sunt curioşi?
- Familia mea este foarte mândră de ceea ce fac, mai ales fiul şi nepoata mea cea mare. Şi soţul meu, bineînţeles. Ei au fost aici şi au vizitat comunităţile în care implementăm programul. Nepoata mea a stat vara trecută timp de zece zile şi mi-a spus că a petrecut aici „cea mai frumoasă vacanţă”. Dar asta poate şi datorită faptului că am lăsat-o să bea cafea, ceea ce nu prea are voie! Soţul meu locuieşte la Boston, dar vine aici la fiecare două luni. În această vară a urmat chiar un curs de limba română. Fiica lui de 20 de ani a venit anul acesta şi a făcut voluntariat pentru OvidiuRo. A fost de-a dreptul şocată de nivelul de sărăcie din anumite zone rurale. Cei cu care lucrăm noi trăiesc cu mult sub limita sărăciei, fără facilităţi sanitare sau acces la serviciile publice. Accesul la surse de apă este limitat şi de aceea mulţi dintre ei sunt foarte neîngrijiţi. Casele lor sunt ca nişte colibe cu una sau două camere, fără podele, iar în multe dintre ele nu se află decât un pat amărât şi o plită. Un american nu se aşteaptă să găsească acest nivel de sărăcie în Europa.

- Ne puteţi descrie o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră?
- Petrec cea mai mare parte a zilei în biroul nostru din Bucureşti. Într-o zi obişnuită pot fi găsită în faţa computerului cu câinele meu Codruţ dormind lângă mine, pe undeva pe jos. Ajung la birou în jur de ora 10:00-11:00, pentru că dimineaţa merg la sală sau răspund la mail-uri de-acasă, în pijamale. Biroul OvidiuRo este un apartament de trei camere. În majoritatea zilelor lucrează aici între cinci şi zece oameni. Dacă nu am întâlniri în timpul zilei, stau la birou până la ora 20:00-21:00 şi în drumul spre casă, pe care îl parcurg pe jos, mă opresc pe Lipscani pentru o salată sau o şaorma. La 22:00 vorbesc pe Skype cu soţul meu timp de o oră, apoi citesc sau scriu încă o oră şi mă culc. Pare probabil destul de plictisitor, dar mie îmi place la nebunie cum trăiesc!

11-01-2„Fiul meu crede că nu ar trebui să părăsesc România înainte de a-mi atinge scopul“

- Puteţi să ne descrieţi experienţa maternă, bucuria pe care v-a adus-o aducerea unui copil pe lume şi satisfacţia că acesta o influenţează în mod benefic prin realizările sale?
- Am un singur copil, pe Ethan, dar norocul a făcut să am şi patru nepoţi (de 14, 10, 4 şi 1 an). Tocmai m-am întors dintr-o vacanţă cu ei în Grecia, regiunea Pelopones, unde Ethan lucrează la un film. A fost ca-n Rai. Am mers cu bicicletele către nişte plaje izolate, am înotat într-o piscină aflată sub o cascadă şi am admirat apusul soarelui în fiecare seară. Ethan este un tată extraordinar. De fapt, uneori mi se pare că se străduieşte chiar prea tare. Îi zic mereu să fie mai relaxat. Părinţii educaţi din ziua de azi sunt obsedaţi de copiii lor. Din păcate, atât în România, cât şi în Statele Unite, părinţii săraci lipsiţi de educaţie sunt la polul opus. Pur şi simplu nu ştiu cât de important este să le citeşti copiilor, să le vorbeşti şi chiar să te lansezi în adevarate conversaţii cu ei. Nu-şi dau seama că trebuie să facă acest lucru pentru a dezvolta intelectul copilului lor. Încercăm să compensăm această lipsă prin programul Fiecare Copil în Grădiniţă. Fiul meu crede că nu ar trebui să părăsesc România înainte de a-mi atinge scopul, ca toţi copiii din această ţară să aibă şansa unei educaţii timpurii de calitate.

„Dacă Ethan ar putea trimite acum 2 Euro prin SMS la 8860 pentru ca educaţia timpurie să fie accesibilă tuturor copiilor săraci, probabil că ar face-o. Dar cum nu are un număr de telefon românesc, vă rog pe voi, cititorii Taifasuri, să contribuiţi la această misiune importantă” - Leslie Hawke

Viaţă dedicată campaniilor umanitare

Leslie Hawke a absolvit Universitatea din Connecticut şi înainte de a veni în România avea o experienţă de 25 de ani în domeniul editorial şi în domeniul administrării organizaţiilor non-profit. A fost director de dezvoltare al Centrului Princeton de Pregătire în Leadership şi membru în Consiliul de Administraţie al The Doe Fund, New York (1998-2004), iar în 2001 a înfiinţat The Alex Fund cu scopul de a strânge fonduri în Statele Unite pentru finanţarea unor programe care să ajute cei mai săraci cetăţeni din România să devină capabili să se întreţină singuri. Pentru eforturile sale, ea a primit, în 2005, un premiu din partea Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională. Cunoscutul actor Ethan Hawke, fiul lui Leslie Hawke, a filmat un spot tv prin care susţine campania iniţiată de OvidiuRo. De altfel, participarea sa la Balul de Caritate de Halloween de la Palatul Parlamentului nu a rămas neobservată.