de Gabriela Niculescu
Una dintre definiţiile Antihristului este antipodul lui Iisus Hristos, care, după Scriptură, va veni pe Pământ înainte de sfârşitul lumii. Şi cum despre sfârşitul lumii se vorbeşte acum mai intens ca niciodată, numărul atrocităţilor din lume a crescut, iar profeţii susţin teoria conform căreia Antihristul s-a născut deja, ne-am gândit că ar fi bine să dezbatem pe larg acest subiect controversat.
Viziunea conform Sola Scriptura
În creştinismul popular, Antihrist (sau Anticrist) personifică întruchiparea răului absolut într-un singur individ, adversar al creştinismului, sau un epitet cu care poate fi numit un activist eterodox cu scop dispreţuitor.
Dar în Scriptură Ioan 2:18 afirmă că nu e vorba despre un singur Antihrist, ci că există mulţi Antihrişti. Iar Ioan 2:22-23 afirmă că cine neagă faptul că Iisus ar fi Hristosul (adică Mesia) este un Antihrist („care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul”). Prin urmare, ateii, agnosticii, hinduşii, musulmanii, evreii, budiştii, jainiştii, confucianiştii, taoiştii, şintoiştii etc., într-un cuvânt, toată lumea, cu excepţia creştinilor, este formată din Antihrişti.
Personalităţi şi curente anticreştine moderne
Adesea, Antihrist a fost identificat cu un curent anticreştin explicit. Orice gândire necreştină este privită într-un antagonism natural faţă de Hristos. Din Antichitatea îndepărtată şi până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul s-au dovedit mai mult sau mai puţin ostile creştinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreştine izvorâte din sânul creştinătăţii.
Deismul iacobin şi ateismul hebertist asociate cu Revoluţia Franceză au săvârşit, începând cu anul 1793, aşa-numita „descreştinare”. Biblia şi biserica au fost îndepărtate, cu dispreţ şi cu multă vărsare de sânge. Armata revoluţionară a intrat şi în Roma, a desfiinţat Statul Papal în 1798 şi toată lumea a înţeles că se născuse o eră nouă, în care biserica nu mai putea avea rol dominant în societate. În secolul următor au apărut teoreticienii ateismului modern: Schopenhauer, Feuerbach, Marx etc. S-a lansat Manifestul Comunist (1848), a apărut evoluţionismul (Darwin, 1859).
În 1888, filosoful german Friedrich Nietzsche scria cartea „Der Antichrist”, în care proslăvea spiritul bărbătesc, „dionisiac”, al păgânismului, al dorinţei de putere, de viaţă şi fericire, care nu cunoaşte noţiunea de păcat, în contrast cu etica „bolnăvicioasă” a creştinismului, care idealizează mila, iubirea vrăjmaşilor, răbdarea în suferinţă şi ferirea de păcat. În acelaşi an, fostul fiu de pastor, care făcuse în tinereţe studii teologice, a publicat „Ecce Homo”, unde scria, fără să clipească: „Eu sunt Antihristul”, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că Antihristul a fost Nietzsche.
Napoleon Bonaparte a deschis lista
Nostradamus, marele profet al omenirii, ştia cu câteva sute de ani înainte care vor fi Antihriştii. El a văzut nu doar unul, ci trei. Fiecare din ei ar fi responsabili pentru conducerea omenirii spre distrugere. Oameni de diverse condiţii au încercat de-a lungul timpului să descifreze catrenele lui Nostradamus, care au fost foarte bine cifrate, pentru a fi „greu de citit”. Pe primul Antihrist, Nostradamus l-a numit simplu: „Pau Nay Loron”. Aceste cuvinte ar reprezenta, de fapt, numele a trei localităţi din sudul Franţei: Pau, Nay şi Loron. În restul profeţiei, Nostradamus încearcă să descrie o fiinţă umană şi ne spune că e vorba despre un împărat care se va naşte în apropiere de Italia, şi care e mai puţin prinţ şi mai mult măcelar. Referinţa pare a fi clară - celebrul împărat francez Napoleon Bonaparte (1769-1821).
Hitler l-a urmat
Nostradamus a numit cel de-al doilea Antihrist ca „Hister”, după numele străvechi al fluviului Dunărea, care era Ister. Aşadar, Nostradamus îi spune Hister, foarte asemănător cu Hitler. Mai ales că îi face şi o mică „biografie”: devine căpitan al Marii Germanii, născut în Noricum (străvechiul nume al Austriei). Nostradamus mai spune că cel de-al doilea Antihrist va avea ca simbol o cruce îndoită (o referinţă clară la zvastică) şi că va trimite „poporul lui Irale” într-un mare cuptor. „Irale” nu este altceva decât o anagramă a lui Israel, şi, da, Nostradamus a avut şi aici dreptate: Hitler e cel care i-a trimis în lagăre de concentrare pe evrei.
Ultimul şi cel aşteptat acum a fost numit Mabus
La mijlocul anilor 1550, atunci când a scris aceste catrene profetice, Nostradamus l-a văzut şi pe cel de-al treilea Antihrist. Astfel, în catrenul 10, ne este spus: „În anul 9.11.1, luna septembrie, marele rege al terorii vine din ceruri”. Numele său este… Mabus. Şi cel de-al treilea război mondial va începe atunci când acest Mabus va muri pe neaşteptate. Iar în acest război, trei regi ai Răsăritului se vor confrunta cu restul naţiunilor. Pot fi trei state din estul lumii: China, Rusia şi Iran. Ar putea reprezenta acest Mabus viitorul preşedinte al Americii, după epoca Obama? Ar putea oare candida Ray Mabus Jr la Preşedinţia Statelor Unite, acesta fiind un politician foarte cunoscut în SUA? Timpul va decide dacă profeţia se va împlini...
Candidaţi la titlu sub semnul 666
După 11 septembrie, Osama bin Laden şi Saddam Hussein (foto) au candidat şi ei la acest titlu infam, de Antihrist, având drept contracandidat serios pe George W. Bush. Alţii, dimpotrivă, l-au indicat pe Javier Solana. Nici Bill Gates n-a fost cruţat. Pentru ca ironia să fie totală, numele lui în cod ASCII (Bill Gates III) însumează 666. Ba chiar şi programele sale, Windows96 şi MS-DOS 5.21, au fost făcute, prin aceleaşi metode, să dea 666, iar WWW (World Wide Web) citit evreieşte (vav, vav, vav) ar fi de asemenea 666.
• În „Ecce Homo“ Friedrich Nietzsche scria „Eu sunt Antihristul“, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că aşa a fost
Învăţături ale Sfinţilor şi Cuvioşilor Părinţi
Câţiva dintre cei mai luminaţi Sfinţi şi Cuvioşi Părinţi ai Creştinismului ne-au lăsat predici privitoare la Antihrist, pentru a ne pregăti spiritual.
Părintele Cleopa: „Ştiţi dumneavoastră ce vremuri trăim noi? Noi suntem cei de pe urmă! Ar trebui numai să plângem în toată ziua, dar nu simţim! Trăim în nesimţire, că aşa au trăit cei dinainte de potop...”
Sf. Teofan Zăvorâtul: „Deşi, în vremurile din urmă, numele de creştin va fi auzit pretutindeni şi peste tot vor fi biserici şi slujbe, toate acestea nu vor fi decât părelnicie, căci întru acestea se va sălăşlui o adevărată apostazie.”
Sf. Ioan Maximovici: „El (Antihristul) va crea condiţii de viaţă Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiţia recunoaşterii lui ca «fiinţă supremă» şi ca lumea să i se închine. (...) va fi o apostazie generală şi, pe deasupra, mulţi episcopi vor trăda credinţa, iar, ca justificare, vor arăta spre starea strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului.”
