Magia, dar divin sau încălcare a legilor naturii? (II)

  Magia, scamatoria sau iluzionismul… Arta de a distra sau uimi publicul prin intermediul trucurilor. Pentru unii pare a fi o încălcare a legilor naturii, o blasfemie adusă creaţiei lui Dumnezeu. Pentru alţii este o artă. La bază însă este o îndeletnicire a iluzioniştilor, care se folosesc de principii psihologice ale înşelătoriei şi metode manipulante şi mecanice pentru a atrage atenţia.

  S-a răspândit în toată lumea
  Scamatorul american Harry Kellar a dus spectacolul său, ce includea prestidigitaţia, iluzia şi îndemânarea, interpretate de aşa-zis medium, în toată lumea. El a fost cel mai cunoscut magician din America şi s-a retras în 1908. Succesorul său, Howard Thurston, a „jucat” în toată America, timp de 28 de ani! Spectacolele sale includeau elemente nemaivăzute, cum ar fi autoturismul ce dispărea, şiretlicul cu frânghia indiană şi levitaţia. Harry August Jansen, care îşi spunea Dante, şi Harry Blackstone au dus mai departe această tradiţie.

  Eliberarea de cătuşe şi din cămaşa de forţă
  Un alt magician american, Harry Houdini, şi-a câştigat renumele mondial prin numerele sale spectaculoase, cum ar fi scoaterea cătuşelor în timp-record, eliberarea din haina de forţă şi evadările din celula unei închisori. El obişnuia frecvent ca în cadrul spectacolelor sale să sară în apă de pe un pod, legat cu cătuşe şi să se elibereze printre valuri. În ultimul an din viaţă, Houdini a fost extrem de preocupat de deconspirarea celor care pretindeau că ar fi medium şi de fapt erau nişte escroci.

  Trucul cu femeia tăiată în două
  Unul dintre cele mai de succes numere de magie din toate timpurile era iluzia tăierii unei femei în două cu ajutorul unui ferăstrău, practică întâlnită şi astăzi. În cadrul primului număr de scamatorie de acest tip, desfăşurat la Londra în 1921, magicianul Percy Tibbles, cunoscut pe scenă drept „P.T. Selbit”, a tăiat de la jumătate o cutie în care se afla o femeie. Acest lucru a şocat iniţial audienţa. În final, femeia ieşea din cutie întreagă şi nevătămată, şi toată lumea răsufla uşurată. Câteva luni mai târziu, Hyman Goldstein (numit „Horace Goldin”) a adus în faţa spectatorilor un număr şi mai fascinant şi plin de mister în New York: capul, mâinile şi picioarele asistentei sale erau complet la vedere în timpul operaţiunii de tăiere. Mai târziu, Goldin a renunţat la cutia acoperită şi, folosind un ferăstrău mecanic, tăia şi apoi reconstituia trupul femeii în faţa publicului spectator, fără nimic mascat.

  Iluzionismul în era televiziunii
  În anii ’50, iluzioniştii au reuşit să aibă o audienţă mai mare ca oricând cu ajutorul televiziunii. Printre cei care s-au bucurat de faima adusă de micul ecran s-au numărat şi magicianul indian P.C. Sorcar, scamatorul britanic Richard Pitchford, a cărui prestidigitaţie pantomimică era imitată la scară largă, dar şi magicienii americani Milbourne Christopher şi Mark Wilson (acesta din urmă avea emisiunea sa săptămânală la televizor). Milbourne a devenit foarte cunoscut datorită numărului său în care făcea să dispară un elefant şi al celui în care o determina pe asistenta sa să leviteze.

  Din târguri şi pieţe, pe Broadway
  În perioada anilor ’70 s-a constatat o reînviere a interesului pentru numerele de magie. Magicianul german Siegfried Fischbecker şi asistentul său american Roy Horn, care se specializaseră în numerele ce includeau dispariţia unor animale mari precum lei sau tigri, au avut spectacole foarte apreciate în Las Vegas.
Doug Henning, un magician canadian şi americanul David Kotkin, cunoscut drept David Copperfield, au dezvoltat noi tehnici de magie cu influenţe teatrale şi au evoluat în filme, muzicaluri şi la televiziune. Astfel, de la scamatoriile simple de acum câteva mii de ani s-a ajuns la spectacole grandioase, cu sute de mii de spectatori, care mai stau şi azi cu sufletele la gură când o femeie este tăiată în două pe scenă, deşi ştiu că totul e o… păcăleală.

Daniela Purgaru