Main menu

header

cotnari wide

11-01-1de Dana Purgaru

- Monumentul Eroilor Neamului din Bucegi a ajuns la vârsta de 85 de ani, fiind dedicat soldaţilor din Primul Război Mondial

Renumita Cruce de pe Vârful Caraiman este un monument construit între anii 1926 şi 1928, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuţi în Primul Război Mondial. Ea se ridică semeaţă, la altitudinea de 2.291 m, deasupra oraşului Buşteni şi reprezintă o atracţie celebră printre turişti.

Măsoară 36 m înălţime
Orice turist aflat în oraşul prahovean Buşteni, care îşi ridică ochii spre semeţia masivului Caraiman, nu poate să nu observe Crucea Eroilor Neamului, un monument impresionant, ridicat chiar pe marginea abruptului către Valea Seacă, la altitudinea de 2.291 m. Construcţia din beton şi oţel are dimensiuni extraordinare - crucea propriu-zisă are o înălţime de 28 m şi două braţe de câte 7 m fiecare, iar cu tot cu soclu măsoară 36 m înălţime.

O iniţiativă regală
Crucea Eroilor Neamului a fost construită între anii 1926 şi 1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Crucea a fost înălţată la iniţiativa Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanţă cât mai mare.
Pentru ridicarea monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2.291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2.325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.

A fost inaugurată la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci
Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii români Georges Cristinel şi Constantin Procopiu. Fondurile necesare construcţiei au fost obţinute din diferite surse şi prin donaţii de la firme particulare şi instituţii de stat. Construcţia monumentului a început în anul 1926 şi s-a finalizat în august 1928. Lucrările au fost executate de Direcţia de Poduri din cadrul CFR prin secţiile L1 şi L 5 din Sinaia, şi de Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizaţi şi mulţi tineri.
Regina Maria a urmărit îndeaproape execuţia, până la finalizarea ei. Inaugurarea şi sfinţirea monumentului au avut loc la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Piesele au fost transportate cu carele şi cu funicularul
Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare construirii monumentului au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni. De aici, unele dintre traversele metalice şi celelalte materiale de construcţie au fost duse de care cu boi pe ruta Buşteni - Sinaia - Vârful Păduchiosul - Vârful Dichiu - Platoul Bucegi - Vârful Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni. Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor, până în Cantonul Schiel, pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii şi măgarii, până în Vârful Caraiman. Din cauza drumului anevoios, o căruţă nu putea face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziţie a propriilor atelaje, căruţaşii - dintre care memoria localnicilor păstrează şi astăzi numele celor din familia Clinci din Sinaia - erau plătiţi cu bani, fân şi hrană.

În 1939 a fost racordată la sistemul energetic naţional
La început, iluminatul monumentului s-a făcut cu ajutorul unui generator de energie electrică şi a 120 de becuri de câte 500 W. În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional. S-a renunţat astfel la generator, ca sursă de iluminare, şi s-a apelat la sursa cu care era dotată staţia complexă de la Coştila (2.487 m), legătura făcându-se printr-un cablu subteran. Până la instalarea regimului comunist, în 1948, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare şi de Înălţarea Domnului, când este şi Ziua Eroilor.

Comuniştii au vrut să-i monteze o stea roşie
În perioada regimului comunist, monumentul era cât pe-aici să fie modificat, pentru a preamări conducerea. Astfel, un primar a avut iniţiativa de a-i reteza braţele, pentru a nu mai semăna a cruce, şi de a pune în vârful coloanei rămase o stea roşie gigantică. Din fericire, Crucea de pe Caraiman a scăpat neatinsă.

Astăzi este iluminată de 300 de becuri
În anul 1991 s-a terminat de montat instalaţia electrică, prin efortul Primăriei din Buşteni, al locuitorilor şi al unor societăţi comerciale, Crucea fiind din nou iluminată. Din păcate, instalaţia electrică a fost vandalizată în repetate rânduri, iar în anul 2003 s-a defectat. Pentru repararea instalaţiei electrice au lucrat echipe de salvamontişti, care au transportat cu dificultate în vârful muntelui sute de kilograme de materiale. Instalaţia fiind repusă în funcţiune în decembrie 2004 şi racordată la energia electrică a oraşului Buşteni. Astăzi, în timpul nopţii, Crucea de pe Caraiman este iluminată de 300 de becuri de câte 500 W fiecare şi devine astfel vizibilă de la zeci de kilometri, de pe Valea Prahovei.

Soclul a fost construit ulterior

Iniţial, Crucea a fost construită direct în stâncă, dar mai apoi, în anul 1930, a fost ridicat un soclu din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar fasonată şi îngrijit rostuită, pentru o mai bună încastrare a monumentului. Soclul are 7,5 m înălţime, iar în interiorul soclului se află o încăpere ce a adăpostit iniţial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500 W de pe conturul Crucii. La momentul ridicării lui, monumentul era cea mai înaltă construcţie din lume de acest fel, situată la o astfel de altitudine.

• La Crucea Eroilor Neamului se poate ajunge direct din Buşteni, cu telecabina Buşteni-Babele (12 minute), cu telecabina Peştera-Babele (8 minute) sau urmând traseele marcate
• Conform unor noi proiecte, se doreşte vopsirea Crucii cu vopsea fluorescentă, instalarea pe ea a unui spot laser şi introducerea în circuitul turistic mondial
• Crucea de pe Caraiman, de 36 m, a fost cea mai înaltă din ţară până în august 2006, când a fost inaugurată şi sfinţită Crucea Trinitas de pe Dealul Păun din comuna Bârnova, judeţul Iaşi. Aceasta este o antenă radio în formă de cruce, cu o înălţime de 40 m, iluminată de 100 de becuri
• Conform unei legende, acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria, în care aceasta a „văzut“ planurile construcţiei. „Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei - construit între anii 1926-1928“ este înscrisul săpat în piatra plăcii comemorative