Main menu

header

cotnari wide

03-02-1de Elena Şerban

- La aproape 150 de ani de la înfiinţare, primul muzeu din Bucureşti poate fi vizitat doar virtual

Înfiinţată la 25 noiembrie 1864, de Alexandru Ioan Cuza, care a semnat atunci „Regulamentul pentru administrarea şi organizarea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti”, instituţia culturală nu are un sediu care să poată găzdui minunăţiile din colecţiile sale. Teoretic, muzeul este găzduit în superba Casă Macca, dar aceasta nu a fost niciodată renovată, astfel că, acum, e aproape în paragină. În consecinţă, colecţiile muzeului pot fi admirate doar pe site-ul instituţiei.

Ideea a aparţinut banului Mihalache Ghica
Ideea unui astfel de muzeu a aparţinut banului Mihalache Ghica (1792-1850). Acesta a fost cel care a făcut primul pas, în 1834, când a anunţat că toate obiectele pe care le strânsese în peste 20 de ani de trudă, monede, manuscrise şi alte obiecte, vor fi expuse spre vedere în mai multe încăperi din clădirea care găzduia Colegiul Sfântul Sava. Printre obiectele donate de ban s-au numărat 150 de pietre, 213 moluşte, mai mulţi peşti împăiaţi şi peste 1.000 de monede vechi. După ce a prins de veste de ideea banului, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica Voievod a poruncit Eforiei Şcoalelor să înfiinţeze un Muzeu de Istorie Naturală şi Antichităţi. Primul director al muzeului a fost Scarlat Wallenstein, cel care avea grija sporirii colecţiilor şi care era obligat să fie la muzeu după un anumit program, pentru ca oamenii să poată vedea rarităţile. În 1846, instituţia va fi rebotezată cu numele de Muzeul Naţional. Datorită conducerii muzeului, care era la curent cu toate reglementările legale în domeniu, instituţia putea obţine alte piese prin troc. Oferea piese din care avea mai multe şi obţinea altele ce nu se găseau pe teritoriul românesc. Colecţiile muzeului au fost mărite şi prin donaţii făcute de boierii români, dar şi de ambasadorii altor state din România. În timp, spaţiul iniţial al muzeului s-a dovedit din ce în ce mai neîncăpător, astfel că a fost nevoie să se cumpere clădiri din jur. Apoi, pentru că numărul obiectelor din colecţii creştea, totul s-a mutat la Palatul Universităţii.

03-02-2Primul inventar, în 1867
Un eveniment neplăcut pentru unii, secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, a reprezentat un important pas înainte pentru muzeu. Cele mai importante obiecte de artă din mănăstirile din Oltenia au trecut în colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi. Lucrurile au început să intre pe un făgaş normal în 1867, când a fost realizat primul catalog al muzeului. Acesta conţinea descrierea exactă a 744 de piese. Trei ani mai târziu a fost realizat al doilea inventar al muzeului. Nu mai puţin de 8.390 de piese grupate în patru colecţii: antică, ecleziastică, numismatică şi rarităţi şi curiozităţi. Încet, încet, patrimoniul instituţiei a fost îmbogăţit şi prin includerea unor prestigioase colecţii particulare, obţinute prin donaţie sau achiziţie.

Cel mai important director a fost Vasile Pârvan
Nume grele ale culturii române au fost desemnate, de-a lungul anilor, să conducă destinele Muzeului Antichităţilor. Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, George Murnu, Vasile Pârvan, Ioan Andrieşescu sau Gh. Ştefan au fost printre directorii acestei importante instituţii de cultură.
De departe însă cel mai important director a fost Vasile Pârvan, numit în această funcţie în 1910. Studiind la şcolile lui Nicolae Iorga sau Dimitrie Onciul, dar şi în Germania, Vasile Pârvan a învăţat metodele moderne de abordare a cercetării arheologice, dar şi a activităţilor muzeistice. De altfel, Vasile Pârvan este considerat întemeietorul şcolii române moderne de arheologie.

03-02-3Clădirea este inclusă în Lista Monumentelor de Patrimoniu Naţional
Un an important în istoria muzeului a fost 1932, când toate colecţiile au fost mutate în Casa Macca. Cel care a dat ordinul în acest sens a fost însuşi Nicolae Iorga, primul-ministru al României în acele vremuri. Imobilul a fost construit între anii 1891 şi 1900, după planurile arhitectului Ion D. Berindey. Superba clădire a fost folosită de soţii Macca doar 12 ani. După moartea acestora, imobilul a intrat în proprietatea Ministerului Educaţiei, aşa cum a cerut, prin testament, Elena Macca. Imobilul este construit într-un stil eclectic, cu influenţe art-nouveau şi baroce, şi este dispus pe patru niveluri: subsol, parter, etaj şi un pod mansardat, fiecare nivel având o suprafaţă de aproximativ 370 mp. Clădirea este inclusă în Lista Monumentelor de Patrimoniu Naţional.

Evacuat în timpul războiului
Temerile că, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, obiecte din colecţie ar putea fi pierdute l-au convins pe directorul muzeului să ia o decizie radicală. În primăvara lui 1944 a mutat toate colecţiile la Deva. Evacuarea a fost însă una de scurtă durată şi, în toamna aceluiaşi an, muzeul în întregime a revenit la Bucureşti. Din 1990, Muzeul Naţional de Antichităţi fiinţează ca un sector distinct în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.

Se pot admira peste 100.000 de piese

Ducaţi austrieci de aur, ţechini veneţieni emişi în secolul al XVI-lea, dar şi monede din perioada lui Suleyman I pot fi admirate în colecţiile din Casa Macca. Alături de acestea, Muzeul de Antichităţi mai găzduieşte vase greceşti şi miceniene, opaiţe şi sticlărie romană, dar şi sigilii şi podoabe. Nu lipsesc medalii româneşti şi europene, dar şi, surprinzător, foarte multe decoraţii din America de Nord. Iubitorii de numismatică pot admira aici peste 100.000 de piese.

• Multe piese din colecţiile Muzeului Naţional de Antichităţi au fost prezentate la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1867
• În 1956, Muzeul Naţional de Antichităţi a fost transformat în Institut de Arheologie, dar a revenit la numele iniţial în 1990
• Muzeul de Artă Religioasă este subordonat Muzeului Naţional de Antichităţi