Main menu

header

cotnari wide

08 01 1de Andrei Dicu

La 24 martie 1905 se stingea la Amiens, în Franţa, celebrul scriitor şi aventurier Jules Verne, cel care ne-a luminat tuturor copilăriile. Avea 77 de ani. Opera sa este populară în întreaga lume şi, conform Index Translationum, există 4.702 traduceri în 148 de limbi! Jules Verne este al doilea în topul celor mai traduşi autori, după Agatha Christie, cărţile sale au influenţat generaţii de autori de SF şi de vizionari, iar viaţa personală tumultuoasă este un motiv în plus pentru a-l aplauda.

La 11 ani, tânărul Jules s-a îmbarcat ca mus cu destinaţia India!

Jules Verne s-a născut la 8 februarie 1828, la Nantes, dintr-o familie de armatori şi navigatori cu ascendenţă scoţiană. La 7 ani a intrat la Colegiul Saint-Stanislas, o instituţie religioasă conformă spiritului catolic strict al tatălui său. Obsesia călătoriilor l-a urmărit de mic. Există o legendă conform căreia, la vârsta de 11 ani, tânărul Jules s-ar fi îmbarcat ca mus pe o cursă cu destinaţia India, fiind recuperat in extremis de tatăl său la Paimbœuf. Se spune că romanticul Jules Verne ar fi vrut să plece pentru a-i aduce un colier de corali verişoarei sale, Caroline Tronson, de care era îndrăgostit. Muştruluit zdravăn de părintele său, el ar fi promis că nu va mai călători decât cu gândul…

Hermine i-a declanşat obsesia pentru tinerele măritate cu forţa

În 1847, Jules Verne a fost trimis de tatăl său la Paris. Pretextul era oferit de studii, dar decizia ar fi fost luată pentru a-l îndepărta pe june de verişoara Caroline Tronson, care ulterior s-a căsătorit cu Émile Dezaunay, un bătrân cu care a făcut cinci copii. După revenirea la Nantes, Jules a întâlnit-o pe Rose Herminie Arnaud Grossetière, pentru care a făcut o pasiune nebună. Părinţii Herminiei n-au văzut însă cu ochi buni măritişul fetei lor cu un student „fără viitor”, dându-şi în schimb acordul pentru cererea unui proprietar bogat, mai vârstnic cu zece ani. Căsătoria celor doi l-a adus pe viitorul romancier în pragul nebuniei, determinându-l să-i scrie mamei sale o scrisoare halucinantă, compusă într-un moment în care Verne era beat criţă... Dragostea interzisă l-a marcat pentru totdeauna, iar în opera sa se regăsesc numeroase tinere măritate împotriva dorinţei lor, precum Sava din „Mathias Sandorf” şi Ellen din „Un oraş plutitor”.

Era disperat după bani şi după vin

Dincolo de pasiunea pentru poezie şi pentru petrecerile găzduite de saloanele luxoase ale Parisului, Jules se „îndeletnicea” cu scrisorile trimise părinţilor, care aveau un singur subiect: cererile constante de bani! Însă, din pricina sărăciei şi a faptului că majoritatea sumelor primite se duceau pe vin, sănătatea i-a jucat feste. Foamea i-a provocat o serie de boli ale aparatului digestiv, pentru care avea predispoziţii ereditare, ba mai mult, fenomenul era amplificat şi de o bulimie patologică, precoce. În 1851 a traversat prima criză de paralizie facială. Medicul Olivier Dumas amintea de aceste momente: „Paralizia facială a lui Jules nu este de natură psihosomatică, ci are la bază inflamarea urechii mediane, edemul comprimând nervul facial corespunzător. Proasta încălzire a locuinţei din perioada studenţiei a favorizat frecvenţa răcelilor.”

Influenţat decisiv de marele Victor Hugo

Dacă ne referim la modelele pe care Jules Verne le-a avut în carieră, atunci locul 1 este ocupat, clar, de Victor Hugo. De altfel, scriitorul i-a povestit amicului său Robert H. Sherard: „Mă aflam complet sub influenţa lui Victor Hugo, pasionat să-i citesc şi să-i recitesc opera. Pe atunci, puteam recita pe de rost pasaje întregi din «Notre-Dame de Paris»”. Era perioada pariziană, în care junele Jules ignorase deja sfatul tatălui său, care îl îndruma către Facultatea de Drept, şi începuse să lucreze la... operete! Alexandre Dumas fiul l-a pus pe Verne în legătură cu fraţii Seveste, care preluaseră Teatrul Istoric după eşecul managerial al lui Dumas tatăl. Noua instituţie a devenit Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul director, l-a angajat pe Jules Verne pe postul de secretar. Munca nu era remunerată, dar lui Verne i se permitea, în schimb, să-şi joace piesele.

"Mamă, te implor, caută-mi nevastă!"

În timpul unei călătorii la Nantes, scriitorul s-a îndrăgostit de o tânără pe nume Laurence Janmar, care avea şi ea - fatalitate - să-l lase cu buza umflată şi să se mărite cu altcineva. De atunci, Jules Verne a vorbit despre căsătorie în toate scrisorile adresate mamei sale, căreia îi cerea să-i găsească o soţie: „Mă voi căsători cu femeia pe care o vei alege tu şi o voi face cu ochii închişi şi cu inima deschisă. Caută, draga mea mamă, pentru că este o problemă serioasă!”. Totuşi, era mereu marcat de posibilul deznodământ: „Toate femeile de care m-am îndrăgostit s-au căsătorit invariabil în viitorul apropiat!”. Până la urmă, orice sac îşi are peticul… Văduva bogată Honorine du Fraysne de Viane l-a sedus rapid pe Jules Verne, care, într-o scrisoare entuziastă către mama sa, remarca: „Cred că m-am îndrăgostit de tânăra văduvă de 26 de ani! Ah, de ce are doi copii! N-am noroc!”. Totuşi, după câteva zile s-a decis să se căsătorească şi a promis să devină serios şi să renunţe la stilul de viaţă boem. După 1870, Verne a făcut o mulţime de călătorii, de la Lisabona la Alger, apoi în Scoţia şi Irlanda, din Marea Baltică până în Danemarca, a ajuns în Sicilia şi în Gibraltar. Însă, în anul 1886 s-a hotărât să-şi vândă iahtul, a cărui întreţinere costa enorm.

Împuşcat de propriul nepot! Mii de francezi au participat la înmormântarea geniului

La 9 martie 1886, pe când Verne revenea de la „Cercle de l’Union”, s-a întâlnit cu nepotul său Gaston, care l-a împuşcat în picior. Gaston a fost arestat şi suspectat că şi-a pierdut minţile, dar tatăl său, Paul Verne, a declarat că acesta a tras asupra scriitorului pentru a atrage atenţia asupra lui Jules şi a-i înlesni intrarea în Academia Franceză. Gaston Verne a făcut puşcărie pe viaţă, însă rana i-a lăsat lui Jules Verne o claudicaţie (şchiopătare) permanentă şi ulterior l-a obligat să meargă în scaunul cu rotile. Bolnav de diabet, Jules Verne s-a stins la 24 martie 1905. Romanele precum „Copiii căpitanului Grant”, „Ocolul pământului în 80 de zile”, „20.000 de leghe sub mări” sau „Pilotul de pe Dunăre” îi aduseseră o celebritate fără margini, astfel că înmormântarea sa a atras mii de persoane. Deşi francezii şi nemţii se aveau precum şoarecele cu pisica, împăratul prusac Wilhelm al II-lea l-a însărcinat pe ambasadorul german să prezinte condoleanţe şi să urmeze cortegiul funerar. În schimb, niciun reprezentant al Guvernului de la Paris nu a participat la funeralii, dovadă că nimeni nu e profet în ţara lui…

• Unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, este al doilea, după Agatha Christie, în topul celor mai traduşi autori din lume!

A scris despre lucruri care s-au realizat 50 sau 100 de ani mai târziu

08 01 2Jules Verne a lăsat în urma sa o operă plină de o creativitate extraordinară. Este unul dintre primii autori care au îmbinat cu succes literatura de aventuri cu cea science-fiction şi fantastică. Interesul arătat pentru ştiinţă şi faptul că a abordat în romanele sale teme care aveau să se concretizeze în secolul al XX-lea, precum zborul pe Lună sau submarinul, îl fac să fie mai mult decât un vizionar: pe baza descoperirilor ştiinţifice şi tehnice, el a dus până la capăt consecinţele progresului tehnic. Romanele sale au fost deseori ecranizate, poveştile lor spectaculoase pretându-se perfect producţiilor hollywoodiene. În opera sa se regăsesc lucruri care nu existau în acele vremuri, fiind realizate abia după 50 sau 100 de ani, printre acestea enumerându-se elicopterul, submarinul, scafandrul autonom, zborul în spaţiu şi altele.

• Romanul preferat al lui Jules Verne este „20.000 de leghe sub mări”

Legăturile lui Jules Verne cu România

Patru dintre romanele lui Jules Verne evocă România, cel mai cunoscut fiind „Castelul din Carpaţi”. Alte exemple sunt „Keraban încăpăţânatul”, „Claudius Bombarnac” şi „Pilotul de pe Dunăre”. În cartea „Pe urmele lui Jules Verne în România”, autorul Simion Săveanu susţine că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi”.