de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Poate că încercarea cea mai grea pentru un actor este să rămână proaspăt în fața mai multor generații succesive. Fie că trăiește pe scândura scenei sau în fața camerei de filmat, actorul este condamnat la nemurire, atâta timp cât nu-și trădează emoția. Iar publicul, mereu tânăr și nevaccinat în fața geniului, „prinde” în sinele său „boala” și n-o mai lasă să plece. Este un ritual fascinant, de care numai artiștii grandioși se pot bucura. În grația sa, Tamara Buciuceanu-Botez și-a iubit iubirile, prima dintre acestea fiind publicul românesc, croindu-și din ele o mantie care o poartă, acum, spre nemurire. Nu vă lăsați cuprinși de „știrile de buzunar”, n-a fost niciodată bolnavă. Poate doar patima artei i-a jucat feste, ca într-un poem de Păunescu: „O, biet actor, o, biet artist, rolurile mor, viața e un teatru trist...” Și chiar și așa, Tamara Buciuceanu rămâne zâmbetul întruchipat. S-a dus să se plimbe într-o stea și râde de noi...
Read more: Tamara Buciuceanu: „Pentru comedie, Dumnezeu mai aprinde o steluţă în plus!“