Mozaic

Iosip Broz Tito, uriaş lider şi... amant!

de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

Cel mai capitalist lider comunist din Estul Europei, arhitectul-șef al celei de-a doua Iugoslavii - 1943-1991 (prima, Regatul Iugoslaviei, a ființat între 1 decembrie 1918 și 29 noiembrie 1943), președintele Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1939-1980), conducătorul mișcării de partizani împotriva puterilor Axei în cel de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945), prim-ministrul (1943-1963) și apoi președintele Republicii Socialiste Fede- rative Iugoslavia (1963-1980), mareșal al Iugoslaviei (1943-1980), comandant suprem al Armatei Populare Iugoslave (1951-1980), unul dintre fondatorii „Cominformului” (biroul de informații al partidelor comuniste și muncitorești), dar și primul (și singurul de succes!) membru „Cominform” care a sfidat autoritatea sovietică, susținător al căii independente către socialism („titoism”) și, în consecință, principalul fondator și promovator, apoi primul secretar general al Mișcării de Nealiniere (1961-1964), Iosip (Josip în certificatul de naștere) Broz, cu numele de cod Tito, a fost - și a rămas! - o legendă nu numai pentru populațiile slave din nord-estul Balcanilor, ci pentru întreaga Europă.

„Bursucu’“, despre cum a ajuns să aibă trei emisiuni tv după „Dansez pentru tine“: „Am avut noroc cu Teo!“

de Valeria Roman

Adrian Cristea, cunoscut publicului larg drept „Bursucu’”, este unul dintre cei mai simpatici prezentatori de la Kanal D, televiziune în echipa căreia a intrat în urmă cu doi ani, şi le dă întâlnire telespectatorilor nu la una, ci la trei emisiuni pe care le are în compania mai multor vedete feminine. Este vorba despre Ana Maria Barnoschi, cu care face echipă la „Roata norocului”, despre Andreea Mantea, alături de care se distrează la „Se strigă darul” şi despre Teo, la producţia ce poartă numele celebrei vedete tv. Ultima este de departe preferata sa, cea care l-a descoperit şi a avut încredere în talentul său, nu doar de coregraf în baletul fostei emisiuni „Dansez pentru tine” de la Pro TV. Dar Adrian Cristea nu visa la o astfel de carieră. Dorinţa sa cea mai mare în copilărie era să devină fotbalist. Pasiunea pentru lumea spectacolului şi-a descoperit-o de la o vârstă foarte fragedă, odată cu înscrierea în grupul Meloritm care funcţiona la Palatul Copiilor din Bucureşti. Despre cum viaţa l-a purtat de pe scena de dans pe micul ecran la emisiuni cu mare audienţă ne-a povestit chiar Adrian Cristea.

Tudor Arghezi, de la „Zdreanţă“ la „Nobel“

de Silviu Ghering

Poet, prozator şi gazetar cu o carieră literară foarte bogată, Tudor Arghezi s-a născut la 21 mai 1880, la București, într-o familie originară din Cărbuneşti, Gorj. Numele său real a fost Ion Nae Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul, din „Argesis” - vechiul nume al Argeșului. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații. Copilăria nu i-a lăsat decât amintiri dureroase, după propria mărturisire: „Este cea mai amară vârstă a vieţii. N-aş mai voi să fiu o dată copil”.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Coposu şi-a privit torţionarii cu milă şi cu compasiune

de Andrei Dicu şi Claudiu Melinte

O altă poveste desprinsă din scenariul suferinţei s-a petrecut în momentul anchetei care a urmat arestării de la Tămădău. La interogatoriu a fost trimis acuzatorul public Avram Bunaciu. Coposu îl cunoscuse la Cluj, unde fuseseră colegi la Drept și chiar vecini. După un an de la proces, Bunaciu va ajunge ministru de Justiție. După alți zece ani, ministru de Externe! Despre felul în care acesta s-a comportat în timpul interogatoriului, Coposu a scris: „Mi s-a adresat pe un ton prietenesc și mi-a atras atenția că, dacă voi fi rațional și dacă voi ușura desfășurarea anchetei, voi fi pus în libertate. Mi-a dat o foaie de hârtie pe care era bătut la mașină un text scurt, de o jumătate de pagină, pe care trebuia să-l citesc și să-l semnez, urmând să fie folosit în procesul Maniu ca depoziție a mea în calitate de martor al acuzării. Întrucât am refuzat să citesc și să semnez, Bunaciu și-a schimbat atitudinea față de mine, a chemat un gardian și, pe un ton aspru, i-a ordonat acestuia: «Du-l la carceră!»”.

Corneliu Coposu Lacrima opoziţiei anticomuniste

de Andrei Dicu şi Claudiu Melinte

La 20 mai se împlinesc 103 ani de la naşterea marelui Corneliu Coposu. Supranumit de Petre Ţuţea „ultimul Senior al României”, Coposu a fost liderul opoziţiei curate după 1990 şi simbolul rezistenţei prin suferinţă. Creatorul Convenţiei Democrate, unul dintre susţinătorii fervenţi ai fenomenului Piaţa Universităţii şi, mai presus de orice, un om care nu s-a înclinat. A trecut la cele veşnice la 11 noiembrie 1995, înainte de a-şi vedea visul îndeplinit, adică victoria Dreptei în alegeri. În fapt, victoria democraţiei!

Pierre Curie, „capul“ unei familii de Nobel

de Silviu Ghering

Pierre Curie s-a născut la 15 mai 1859, la Paris, al doilea fiu al lui Eugene Curie, doctor și cercetător. Fire visătoare și independentă, dar studioasă, nu a mers la școală, de instruirea sa ocupându-se tatăl său și un profesor particular. Încă de mic încerca să găsească explicație tuturor fenomenelor cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani își lua Bacalaureatul, iar la 18 ani, licența în științe. La numai 19 ani era preparator la faimoasa Universitate Sorbona. Cu traiul asigurat, s-a putut dedica astfel cercetării științifice. A studiat împreună cu fratele său, Paul Jaques, cristalele, descoperind piezoelectricitatea (polarizarea electrică a unui cristal în urma unei deformări mecanice). În 1882 era numit șef de lucrări la Școala de Fizică și Chimie din Paris. Și-a luat doctoratul în 1895, cu o teză despre proprietățile magnetice ale corpurilor. În același an, la 25 iulie, s-a căsătorit cu poloneza Marie Salomea Sklodowska, într-o ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de miere, pe care cei doi o petrec colindând prin Franța pe biciclete. În septembrie 1897 se năștea prima fetiță a cuplului de savanți, Irene, urmată, în 1904, de a doua fiică, Eve. Marie l-a atras în cercetarea substanțelor care emit radiații. În iulie 1898 au anunțat descoperirea poloniului, iar în decembrie, existența radiului. După această descoperire, cei doi soți și-au împărțit sarcinile. Marie a lucrat la izolarea radiului pur, iar Pierre a studiat efectele fizice ale radiațiilor. În 1903 le-a fost decernat Premiul Nobel pentru fizică. În octombrie 1904, Pierre a devenit titularul unei catedre de fizică creată special pentru el la Sorbona, iar în 1905 era primit în Academia Franceză de Știinţe. A murit la 19 aprilie 1906, într-o intersecție aglomerată, lovit de un atelaj greu, tras de cai. La 13 mai 1906 s-a decis ca postul de la catedra de fizică de la Sorbona creată pentru Pierre să fie încredințat soției sale, Marie Curie. Care a reușit astfel să-și revină după moartea soțului și să-și continue cercetările. Munca sa a fost recompensată cu un nou Premiu Nobel, pentru chimie, în 1911. La fel ca și fiica mai mare, Irene, laureată Nobel tot în chimie, în 1935.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Psihoterapeut Laura Maria Cojocaru: „Frica de eşec este parte integrantă a ADN-ului uman“

de Cătălina Tăgârță

Frica de eșec este una dintre cele mai obișnuite temeri ale oamenilor, fiind parte integrantă chiar din structura ADN-ului uman. Aceasta își are originile în teama colectivă de a eșua în supraviețuirea ca specie, este de părere Laura Maria Cojocaru (medalion), psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică, preşedinte şi fondator al Asociației „Generația Iubire” şi al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă. Iată ce povestește specialista despre istoria fricii de eșec și cum poate fi gestionată aceasta în rândul adulților, dar mai ales al copiilor.

Inima financiară a Americii: Wall Street

de Silviu Ghering şi Adrian Barna

Strict arhitectonic, Wall Street este o stradă lungă de opt blocuri, care „taie” New York City de la nord-vest, din Broadway, la sud-est, către South Street, în East River, în districtul financiar Lower Manhattan. Celebră în întreaga lume, este la fel de cunoscută ca Champs Élysées (din Paris), La Rambla (din Barcelona), sau Strip (din Las Vegas). De-a lungul timpului, numele ei a devenit o metamorfoză a piețelor financiare din Statele Unite ale Americii în ansamblu, o „industrie” a serviciilor financiare americane, chiar dacă firmele implicate nu sunt situate fizic acolo, dar sunt prezente prin „interesele” lor financiare. Cu o influență imensă asupra tuturor piețelor financiare din lume, Wall Street este în dese rânduri asociată cu bogăția și cu ambițiile care caracterizează America. Ancorat de Wall Street, New York City este considerat atât orașul cel mai puternic din punct de vedere economic, cât și cel mai important centru financiar al lumii. Cele mai mari burse de valori pe capitalizarea bursieră totală, Bursa de Valori și NASDAQ, sunt acolo.

Palatul-minune dedicat de Împărăteasa Sissi eroului Ahile: Achilleion

de Roxana Istudor şi Claudiu Melinte

La doar un an după moartea fiului său, prințul Rudolf de Austria, împărăteasa Elisabeth, cunoscută în toată lumea drept Sissi, comanda un palat dedicat eroului grec Ahile, în regiunea Gastouri, lângă orașul Corfu. Mare admiratoare a culturii elene, Sissi a edificat un monument de excepție, care a dăinuit, captivând și astăzi prin eleganță.