Main menu

header

555 3 1de Alexandra Rotărescu

Fostul idol al adolescentelor în anii ’90 şi fondatorul trupei Gaz pe Foc este, de ceva vreme, corporatist cu normă întreagă şi are un hobby care i-a schimbat radical viaţa. Sportiv amator şi antrenor de alergare, Andrei Roşu (39 ani) a alergat şapte maratoane şi şapte ultramaratoane pe şapte continente (performanţă care l-a introdus în Cartea Recordurilor), a fost primul român care a traversat înot Canalul Mânecii (în ciuda faptului că a învăţat să înoate la 35 de ani) şi se numără printre cei 22 de oameni din istorie care au terminat cel mai dificil concurs sportiv din lume.

„Am renunţat la fumat”

- După ce ai cunoscut succesul în muzică, ai ajuns să obţii performanţă şi în sport. Ce te-a determinat să faci asta?

- Nu am trecut brusc de la muzică la sport. Practicarea sportului este pentru mine un hobby, cariera mea este cea pentru care am făcut Facultatea de Economie. La un moment dat, mi s-a părut mult mai sustenabilă cariera decât viaţa artistică, aceasta nu mă reprezenta oricum foarte mult, fiind începută de pe la 15-16 ani. Eu aveam deja 24 de ani atunci şi îmi doream ceva mai serios. Am luat-o de la zero în domeniul financiar, am început ca asistent de marketing şi apoi am tot evoluat. De 15 ani lucrez în aceeaşi multinaţională. În 2008, când am devenit tată, paternitatea a venit la pachet cu dorinţa de a fi mai bun, un model pentru copiii mei. Am renunţat la fumat şi am început să fac sport. Fumam de la 16 ani ţigări fără filtru, care sunt destul de tari, dar m-am lăsat pur şi simplu.

- Şi cum de te-ai apucat de alergat şi nu de alt sport?

555 3 2- Provocarea am primit-o într-un e-mail trimis de o colegă. Eu eram un tip foarte friguros, şi o colegă mi-a trimis, ca să râdă de mine, o invitaţie la un maraton la Polul Nord. Deci m-am cam apucat dintr-o glumă de alergat. A fost o ocazie bună să-mi schimb viaţa. Eu nu mai alergasem niciodată, dar m-am decis să mă apuc de antrenament. Iar acum mă antrenez zilnic, de la 5:00 la 7:00 dimineaţa.

„Jumătate din dieta mea e crudă”

- Şi cum te-ai antrenat, de unul singur sau ai ţinut cont de sfatul unor specialişti?

- Am ţinut cont de sfaturile unui bun specialist... Google (râde). De la început am căutat să aflu cum pot să alerg toată viaţa fără să mă accidentez. Am zis să mă antrenez şi cu cap, nu numai cu picioarele. A fost un efort logistic pentru mine atunci, trebuia să îmbin antrenamentele cu viaţa de familie şi cu profesia. De asemenea, trebuia să trec şi peste nişte temeri de-ale mele, precum frica de zbor - am schimbat cinci avioane până la Polul Nord -, teama de schimbare, adaptarea la temperaturi de -40 de grade Celsius.

- Ţi-ai schimbat şi dieta. În ce fel?

- Sunt vegetarian şi jumătate din dieta mea este raw vegană, adică nepreparată termic.

- Mulţi sunt de părere că cei care depun un efort fizic intens, cum sunt sportivii, au nevoie de proteinele din carne. Este adevărat?

- Oamenii au în general multe convingeri autolimitative, când de fapt ar trebui să-şi bazeze părerile pe studii care să le dovedească ceea ce cred. Vorbind cu mulţi doctori în medicina sportivă şi cu nutriţionişti, am ajuns la concluzia că sportivii nu au nevoie de carne pentru a face performanţă. Eu am considerat că trebuie să fiu cea mai bună versiune a mea şi pot face acest lucru şi evitând să omor un animal pentru a mă hrăni. Şi, uşor, uşor, am renunţat la carne şi am descoperit o alimentaţie mult mai variată, pentru că mănânc zeci de plante. Chiar şi pentru un sport de anduranţă nu ai nevoie de carne, ci de carbohidraţi, pe care îi găsesc în fructe şi în legume. Proteinele mi le iau din ciuperci, soia, tofu, fasole, linte, năut, mazăre şi altele. Plus că există multe pudre proteice din cânepă, dovleac ş.a.m.d.

„Fiul meu ştie cât zahăr este într-o băutură răcoritoare din comerţ şi nu vrea să bea”

- Schimbarea ai făcut-o doar tu sau şi restul familiei?

- Toată familia. În momentul în care a văzut soţia că am dat jos vreo 14 kg după patru-cinci luni de alergare, a devenit brusc interesată şi a considerat că e cea mai bună dietă. Acum are şi ea vreo 15-20 de curse la activ. Copiii sunt şi ei foarte activi. Băiatul meu de 7 ani e cel mai tânăr om din Europa care a alergat un maraton în urmă cu ceva timp. A alergat pe Transfăgărăşan 21 de kilometri. Iar fetiţa a alergat primul ei cros, de 5 kilometri, la 3 ani.

- Copiii n-au poftă niciodată de fast-food?

- Nu le interzic copiilor alimente, dar fiul meu ştie foarte bine cât zahăr e într-o băutură răcoritoare din comerţ şi nu vrea să bea. Dacă nu avem în casă dulciuri rafinate, sucuri, prăjeli şi altele de acest gen, nici nu vor. Nu cred în interdicţie, ci în puterea exemplului. Astăzi am la mine o gustare: tagliatelle din morcovi cu parmezan din migdale, cimbru, măsline, lămâie, sare de mare şi mai am şi nişte humus din năut cu pesto, pastă de susan, ulei de măsline şi un sos de roşii uscate cu ulei vegetal.

- Gătiţi voi asemenea minunăţii sau le cumpăraţi?

- Unele sunt gata preparate, altele sunt făcute de noi. Eu, lucrând în corporaţie, n-am timp să gătesc de fiecare dată şi mi le comand la prânz din restaurantele raw vegane.

„Cultiv în balcon ardei iute, busuioc, mentă”

- Dar nu sunt scumpe preparatele raw vegane?

- În loc să dai 15 lei pe nişte carne prăjită şi cartofi, poţi opta pentru ceva mai sănătos la preţuri asemănătoare. Cu toţii avem de ales: cât ne costă un diabet, cât ne costă un cancer? Câţi bani dăm pe medicamente într-un an întreg dacă ne doare capul din două în două zile sau avem 10 kilograme în plus? Preţul ridicat al acestor alimente reprezintă de fapt scuze, pentru că un kilogram de morcovi nu are cum să coste mai mult decât un kilogram de carne!

- Te interesează să fie şi bio sau organice legumele şi fructele consumate?

- Pe cât posibil apelez la varianta bio a alimentelor. Există surse bune, dacă vrei să găseşti, găseşti. Un minimum de alimente pot să-ţi cultivi şi tu, chiar dacă stai la bloc. Busuioc, mentă, ardei iute, noi cultivăm în balcon aşa ceva. E simplu!

„Eram un tip foarte friguros, şi o colegă mi-a trimis, ca să râdă de mine, o invitaţie la un maraton la Polul Nord. Atunci m-am decis să mă apuc de alergat. A fost o ocazie bună să-mi schimb viaţa“

„Mi-a luat vreo 33 de ani până să mă ridic de pe canapea“

- Ce sfaturi ai pentru cineva care vrea să îşi schimbe stilul de viaţă, dar nu ştie de unde să înceapă?

- Trebuie, în primul rând, să-şi găsească motivaţia şi să termine cu scuzele. Noi reacţionăm mai bine la temeri decât la oportunităţi, pentru că, atunci când îţi spune medicul că vei trăi o viaţă mai bună dacă te laşi de fumat, nu are acelaşi efect ca atunci când îţi spune că vei muri dacă nu vei renunţa la ţigări. Cel mai greu moment este să te ridici de pe canapea. Să laşi telecomanda, berea, chips-urile şi să te ridici de pe canapea. Mie mi-a luat vreo 33 de ani până să fac asta. Dar, dacă ajungi să iei decizia asta, gata, ai început schimbarea!