de Dana Purgaru
Femeile sunt mai predispuse la depunerea de ţesut adipos pe abdomen, în comparaţie cu bărbaţii, din cauza modului diferit în care are loc procesarea grăsimilor în organism la cele două sexe, susţine un studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Stat din Ohio, SUA. Cauza este legată de o enzimă produsă de organism atunci când dieta este bogată în grăsimi.
Şi organele interne sunt afectate
Enzima are ca efect depunerea de ţesut adipos în regiunea abdominală, iar secreţia ei este mai activă la femei decât la bărbaţi, ceea ce explică de ce femeile sunt mai predispuse la îngrăşare abdominală decât bărbaţii atunci când se consumă cantităţi mari de lipide.
Mai grav este că această grăsime adunată de femei în regiunea abdominală nu se depune doar sub piele, ci şi în jurul organelor interne - aşa-numita grăsime viscerală, care, acumulată în cantitate mare, are un efect negativ asupra sănătăţii, fiind asociată cu diabetul de tip II, cu bolile cardiace şi cancerul.
La bărbaţi, efectele sunt diminuate
Studiile efectuate pe şoareci au arătat că femelele modificate genetic, cărora le lipsea această enzimă, nu depuneau ţesut adipos pe abdomen, chiar dacă erau hrănite cu cantităţi mari de grăsimi. La masculii modificaţi genetic în acelaşi mod s-a observat un efect mult mai slab pronunţat. Rezultatele sugerează că factorii genetici sunt la fel de importanţi ca şi dieta în acumularea grăsimii corporale şi că această enzimă, ce iniţiază producerea unui hormon care controlează constituirea ţesutului adipos visceral, ar putea fi un element important în terapiile antiobezitate.
Alte experimente pe şoareci au arătat că femelele modificate genetic, care nu aveau enzima, ardeau rapid grăsimile, producând astfel energie folosită pentru încălzirea corpului.
Vitamina A joacă un rol esenţial
Pentru a verifica rezultatele, cercetătorii au analizat mostre de ţesut adipos prelevat de la pacienţi supuşi intervenţiilor chirurgicale şi au constatat că enzima era prezentă. Concentraţia enzimei era mult mai mare în celulele extrase din grăsimea viscerală a femeilor obeze, comparativ cu celulele de acelaşi tip extrase de la femei normoponderale.
Analizele efectuate sugerează că hormonii estrogeni inhibă activitatea enzimei, ceea ce ar explica de ce după menopauză, când nivelul hormonilor estrogeni scade, femeile tind să acumuleze grăsime în regiunea abdominală.
În procesul de constituire a grăsimii viscerale este implicată vitamina A, pe care organismul o poate transforma în diferiţi compuşi, cu diverse roluri. Unul dintre aceşti compuşi stimulează arderea grăsimii, în vreme ce un altul - acidul retinoic - stimulează formarea grăsimii viscerale.
Consumul exagerat de grăsimi degradează molecula
Studiul american, publicat în jurnalul Diabetes, arată că o dietă cu conţinut mare de grăsimi determină degradarea moleculei ce duce la arderea grăsimii şi activează, în schimb, enzima şi producerea de acid retinoic, care determină formarea grăsimii viscerale.
Experimentele pe şoareci confirmă cele observate şi la oameni: organismul feminin şi cel masculin procesează diferit vitamina A, ceea ce explică diferenţele observate în acumularea de grăsime viscerală la femei şi bărbaţi.
O invenţie promite să elimine ţesutul adipos
Grăsimea nedorită din zona abdominală va putea fi eliminată în curând printr-o intervenţie inedită. Metoda inventată de oamenii de ştiinţă presupune injectarea unei capsule de mici dimensiuni, ce conţine celule generatoare de căldură şi care are capacitatea de a arde grăsimea abdominală. Deocamdată, studiul a fost realizat doar pe şoareci, care, în urma tratamentului, au scăpat de 20% din grăsimea abdominală. Celulele termogene au fost combinate cu alte celule modificate genetic din care lipsea enzima responsabilă de creşterea grăsimii abdominale şi viscerale, iar „cocteilul” din interiorul capsulei a fost creat astfel încât să nu declanşeze un răspuns imunitar în momentul eliberării lor în corp. În urma studiului s-a constatat că, după injectare, celulele din capsulă le-au convertit pe cele din ţesutul adipos în unele brune, generatoare de căldură. Acest fenomen a făcut ca şoarecii să piardă 10% din greutatea iniţială. Mai mult, când şoarecii au fost supuşi unei diete bogate în grăsimi, ei au reuşit să ardă mai bine de 5% din celulele adipoase albe din zona abdominală, fără a lua prea mult în greutate. De asemenea, important este şi faptul că în urma studiului nu s-a constatat o scădere a cantităţii de grăsime subcutanată, care se găseşte imediat sub piele şi care ajută la reglarea temperaturii corpului. „După 80 de zile de la implantare, capsula din interiorul şoarecilor nu s-a spart şi nici nu a cauzat cicatrice sau inflamaţii, ceea ce sugerează că metoda poate deveni o potenţială terapie împotriva obezităţii”, a declarat Ouliana Ziouzenkova, de la Universitatea Ohio, SUA. Cu toate că se impun cercetări pe animale mai mari, Ziouzenkova susţine că această terapie se va dovedi utilă pentru pacienţii care dezvoltă grăsime abdominală o dată cu înaintarea în vârstă şi care nu pot face exerciţii fizice.
• Grăsimea adunată de femei în regiunea abdominală nu se depune doar sub piele, ci şi în jurul organelor interne şi are un efect negativ asupra sănătăţii, fiind asociată cu diabetul de tip II, cu bolile cardiace şi cancerul.
