Main menu

header

cotnari wide

641 17 1de Carmen Ciripoiu şi Alexandru Brădescu

Set de artefacte arheologice, Tăblițele de la Sinaia au incitat imaginația foarte multor cercetători. Dar și pe cea a KGB, care a trimis în anul 1980 mai mulți agenți în România, pentru a strânge informații despre un fabulos tezaur dacic. Sunt acestea niște falsuri geniale sau copii în plumb după o uimitoare și autentică arhivă regală din aur a dacilor? Deocamdată, la această întrebare nimeni nu a putut răspunde. De mai bine de un secol, însă, Tăblițele de la Sinaia sunt „aruncate” în subsolul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, din București.

Inscripționate într-o limbă stranie

Potrivit tradiției locale, dar și unor informații care au circulat în zonă la vremea respectivă, Tăblițele de la Sinaia se referă la un număr impresionant de piese din aur inscripționate într-o limbă și o scriere misterioase, descoperite cu prilejul lucrărilor de captare a pâraielor Sfânta Ana și Peleș, pentru aprovizionarea cu apă a Mănăstirii Sinaia și de asanare a mlaștinilor din Poiana Văcăria. Se crede că, pe lângă plăcile din aur, lucrătorii ar fi descoperit și monede de tip Maia și Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat în posesia Regelui Carol I. Există zvonuri conform cărora monarhul ar fi topit piesele originale, valorificând aurul în vederea finalizării proiectului Peleș, după ce plăcile ar fi fost copiate în plumb. Specialiștii se feresc însă să comenteze pe baza acestei descoperiri arheologice, preferând să lase totul „în coadă de pește”. De asemenea, „gurile rele” afirmă că numărul obiectelor depozitate în Muzeul de Istorie a scăzut de la 500, câte au fost la începutul secolului trecut, la 37 în decursul anului 2004 și se crede că în acest moment ar fi doar… 24. De unde provin aceste vestigii care vorbesc despre viața vechilor regi daci? Conțin acestea informații care pot zdruncina din temelii arhicunoscutele teorii ale etnogenezei poporului român și ale popoarelor din Balcani? Sau nu sunt decât o operă incredibilă a vreunui geniu al falsurilor?

Comoara a fost predată Regelui Carol I

641 17 2În anul 1871, fascinat de locurile mirifice ale Bucegilor, Regele Carol I al României s-a hotărât să petreacă vara la Sinaia, împreună cu Regina Elisabeta. Casa Regală a decis să fie amenajate câteva chilii ale noii mănăstiri din Sinaia, modernizată prin contribuția regelui, unde s-a instalat ulterior suita regală. În timpul unei plimbări a regelui împreună cu regina prin Bucegi și pe malul râului Peleș a înflorit în gândul lui Carol I ideea de a construi o reședință de vară. Dar nu doar frumusețea și liniștea locului l-au vrăjit iremediabil pe acesta. Regele a auzit de fabuloasele comori dacice ascunse în Masivul Bucegi și a observat numeroasele schituri construite în peșteri de preoți despre care s-a spus să sunt păzitorii comorii marelui Decebal. De asemenea, Carol I a aflat din câteva ziare locale că Sfinxul și Babele din Bucegi ar fi niște statui megalitice care arată drumul către o mare grotă în care sunt ascunse nebănuite comori dacice. Doi ani mai târziu, Carol I a cumpărat terenul și a început planurile construcției Castelului Peleș. În vara lui 1875, în timpul săpăturilor, se crede că un grup de muncitori ar fi descoperit un mare tezaur din piese de aur, conținând câteva sute de plăcuțe scrise în relief, într-o limbă necunoscută, lucru confirmat de edilii care s-au succedat la Primăria orașului Sinaia între anii 1875 şi 1930. Deși nu există documente, se pare că reprezentanții guvernului Lascăr Catargiu ar fi predat tezaurul Regelui Carol I, care a locuit în acea perioadă la Mănăstirea Sinaia, operațiunea fiind efectuată în mare taină de jandarmi și de angajați ai Primăriei.

Copiate la Fabrica de cuie din Sinaia

După doar câteva luni de când a intrat în posesia tăblițelor, se spune că regele ar fi ordonat ca acestea să fie copiate la Fabrica de cuie din Sinaia, pentru a nu fi pierdute eventualele informații istorice, apoi să fie topite. Se crede că Regele Carol I ar fi cerut și părerea unor mari cărturari ai acelor vremuri. Fascinaţi doar de vestigiile care aveau legătură cu Roma Antică, se pare că savanţii vremii nu au fost prea impresionaţi de acele relicve. Motiv pentru care l-au încurajat pe suveran să le topească. Drept urmare, toate plăcile din aur au fost copiate în plumb, acestea din urmă fiind puse în depozitul din subsolul Mănăstirii Sinaia. Se presupune că regele fie a folosit aurul pentru finalizarea Castelului Peleș, fie pentru a finanța campaniile militare din Războiul pentru cucerirea independenței. Din acel moment nu au mai existat niciun fel de informații referitoare la plăcuțele din plumb. De asemenea, în arhiva Mănăstirii Sinaia nu au fost găsite documente care să ateste prezența tăblițelor, pentru că întreaga arhivă a fost mutată la București, din motive necunoscute. La Mănăstirea Sinaia au rămas, în schimb, două plăci rotunde din plumb, asemănătoare celor deținute de Muzeul de Istorie din București, care există și astăzi.

Nicio persoană care a lucrat la Muzeul de Istorie al României nu a inventariat sau nu a studiat tăblițele de la Sinaia, fiind preluată ideea că sunt falsuri și, drept urmare, nu au fost supuse vreunei analize de specialitate

Regretele suveranului României

Există informații că în arhiva fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român a fost descoperită o scrisoare a Regelui Carol I care ar fi însoțit plăcile de plumb predate Mănăstirii Sinaia. Se crede că documentul, care se află astăzi la Vatican, a conținut următoarele cuvinte: „Cu iertăciune în fața lui Dumnezeu mă plec, pentru greșeala pe care am făcut-o distrugând poate unul dintre cele mai importante izvoare de istorie ale nației române. Înaintez, nu dau danie, ci întru păstrare, lăcașului Mănăstirea Sinaia și credincioșilor slujitori ai lăcașului întru veșnicie, ceea ce a mai rămas”.