Main menu

header

cotnari wide

683 17 1de Sorin Dumitrescu şi Eduard Popa

În Germania zguduită de urmările celui de-Al Doilea Război Mondial, în care oamenii acuzau din plin traumatismele din toate punctele de vedere ale unor ani cumpliţi, avea să iasă la lumină un personaj care s-a transformat repede într-un fel de Messia al secolului al XX-lea. Numele său era Bruno Gröning şi era un om simplu, fără nicio pregătire în domeniul medical. Minunile pe care le-a făcut, vindecând cazuri considerate de doctori drept irecuperabile, i-au adus o imensă popularitate. În acelaşi timp însă şi o uriaşă antipatie din partea doctorilor, care l-au acuzat de şarlatanie şi i-au intentat o sumedenie de procese.

Celebru pe plan mondial

Bruno Gröning s-a născut la Danzig/Oliva (acum Gdansk, Polonia), la 31 martie 1906. Din cauza Primului Război Mondial a urmat doar primele cinci clase ale şcolii generale. A învățat mai multe meserii și a lucrat ca dulgher, electrician, poștaș, stivuitor în fabrică sau hamal în port. În Al Doilea Război Mondial, înrolat în armata germană, a ajuns prizonier la ruși. După război s-a stabilit în Germania de Vest. În 1949 a devenit brusc cunoscut datorită vindecării unui băiat din Herford, abandonat de medici. Ulterior, vindecările reușite la Traberhof, în apropiere de München, l-au făcut cunoscut pe plan mondial.

Miracolele sale au fost confirmate de consultaţii medicale profesioniste

În presă și la radio ştirile relatau întâmplările legate de „doctorul-minune” și au ţinut luni la rând oamenii în tensiune. A fost turnat un film, au fost convocate comisii de cercetători ştiinţifici şi oficialităţile s-au preocupat până la cel mai înalt nivel de „cazul Bruno Gröning”. Preoţi, medici, jurnalişti, jurişti, politicieni şi psihologi vorbeau despre el, iar vindecările sale erau pentru unii cadouri milostive ale unei puteri supreme, pentru alţii şarlatanie. Certitudinea a fost una singură: realitatea vindecărilor a fost adeverită de consultaţiile medicale efectuate! Ştirile despre vindecările sale magice s-au răspândit în toată lumea și din toate ţările veneau bolnavi, scrisori cu rugăminţi şi oferte. Zeci de mii de oameni cu probleme de sănătate s-au perindat spre locurile sale de activitate. Părea începutul unei revoluţii în medicină...

„Tratamentul” se rezuma la discursuri despre credinţă

683 17 2Societatea medicală și cea religioasă, însă, au reacționat dur și au făcut totul pentru a-i interzice activitatea benefică. Au fost formulate interdicţii de vindecare și i-au fost intentate procese. Unul dintre cei mai mari vindecători ai omenirii a primit interdicţie de a mai vindeca oameni! Culmea este că Bruno Gröning nu a tratat medical oameni, nici nu i-a vindecat în sens medical. Nu a întrebat niciodată de bolile suferinzilor. Dimpotrivă, s-a opus în mod categoric să audă ceva despre boală. „Tratamentul” se rezuma la discursurile sale despre credinţă. Discursurile sale au rămas înregistrate pe bandă de magnetofon și în stenograme.

A murit ars pe dinăuntru!

Când Bruno Gröning a murit, la 26 ianuarie 1959, la Paris, ultimul proces împotriva sa era în plină desfășurare. Moartea sa a fost la fel de ciudată şi de spectaculoasă ca toată viața. Practic, a ars pe dinăuntru, o formă de combustie internă violentă distrugându-i organele! El spusese în prealabil că dacă nu va mai fi lăsat să vindece, acea uriaşă energie din interior îi va fi fatală. Și aşa a fost!

„Heilstromul divin”

Bruno Gröning a afirmat că există o putere superioară, care este baza a tot ceea ce trăieşte şi care poate da vindecarea. A numit-o „Heilstromul divin” („puterea divină”). El avea în acest sens o cunoaştere intuitivă extrem de precisă, pe care, prin intermediul unui limbaj simplu (nu avea, totuși, decât cinci clase de școală primară...), a făcut-o accesibilă tuturor oamenilor.

Vindecările spontane miraculoase continuă şi azi, prin „curentul de vindecare”. Există mii de mărturii, în mare parte verificate şi documentate pe baza expertizelor unor medici independenţi sau ai medicilor din cadrul Grupului de specialitate medico-ştiinţific (GSMŞ) al Cercului prietenilor lui Bruno Gröning. Datorită ascultării şi respectării cuvintelor și învăţăturii sale, oamenii s-au însănătoşit şi se însănătoşesc și azi, în continuare, ca şi în timpul vieții sale!

Cum intră în pacient curentul tămăduitor

Ce a „propovăduit” Bruno Gröning? Printr-o poziţie corespunzătoare a corpului, dar şi cu o concepţie specifică, se învaţă modul de recepţionare a „puterii divine”. Acest „curent de vindecare”, sesizabil în corp, are drept efect vindecarea, chiar la suferinţe organice grave cronice şi degenerative. Vindecările au loc datorită curenţilor energetici de „materie fină”, prin „curentul de vindecare”. Fiind și electrician, Gröning cunoștea anumite principii privind modul de circulație și de manifestare a energiei electrice într-un circuit. Iar organismul uman este un circuit complex, racordat la circuitul și mai complex al naturii. Bruno Gröning compara omul cu o mașină alimentată de un acumulator, căci fiecare om consumă energie pentru funcționarea sa și se încarcă după cu energia necesară consumului. A explicat cum poate fiecare om să se încarce energetic. Credinţa în bine, este, la fel ca şi dorinţa de a deveni sănătos, o condiţie esenţială. Omul este înconjurat de undele de vindecare, pe care nu are altceva de făcut decât să le înregistreze.

Nu există... boală incurabilă

Pentru conectare și încărcare cu această energie, Gröning a făcut cunoscută o tehnică numită de el „einstellen” (în germană „tuning”, „cuplare”). Practica acestei cuplări constă în a sta în poziție verticală, chiar și pe scaun, cu brațele și picioarele neîncrucișate și palmele orientate în sus. Este foarte important ca spatele să fie drept și să nu aibă niciun fel de spătar, dacă este posibil. Procedura mai cuprinde: focusarea atenției pe intenția de a primi Heilstrom, curentul energetic divin vindecător; păstrarea în minte (în atenție) a credinței că vindecarea este posibilă; concentrarea asupra corpului, asupra senzațiilor și trăirilor emoționale care sunt declanșate de energia vindecătoare. Pentru a înregistra curentul de vindecare, trebuie, așa cum am arătat mai sus, să stai aşezat cu mâinile desfăcute, braţele şi picioarele nu trebuie să fie încrucişate, pentru a nu întrerupe (scurtcircuita) curgerea curentului de vindecare prin organism. De asemenea, și gândul la boală şi griji împiedică această curgere armonioasă a energiei, deoarece produce tensiune şi încordare musculară. Toată teoria lui Bruno Gröning conduce spre concluzia că nu există boală incurabilă, lucru adeverit prin relatările despre vindecările sale „miraculoase”.

„Dumnezeu este transmiţătorul, iar omul recepţionează puterea tămăduitoare“

„Eu pot ajuta un om să găsească calea spre bine, dar nu am voie să iau eu decizia asupra sa sau să-l restrâng să facă un bine. Fiecare trebuie să-şi găsească propria sa cale“

Pot apărea dureri la eliminarea răului din corp

Când curentul de vindecare curge liber și nestăvilit prin corp, întâlnește organele atacate de boală şi începe să-şi exercite acolo acţiunea sa vindecătoare. În acest timp pot să apară dureri, semn al desfășurării procesului de vindecare. Condițiile favorabile acestui proces sunt natura pozitivă a atitudinii și gândurilor, lipsa de preocupare și de grijă față de boală, optimismul și încrederea privind procesul de vindecare, credința puternică în ideea că nu există boală incurabilă, direcționarea mentală a energiei, relaxarea profundă, poziția corectă corporală.