Main menu

header

de Dana Purgaru

„Am fost răpit de extratereştri?” Unele persoane întreabă acest lucru pentru că sunt pur şi simplu curioase, altele sunt însă de-a dreptul terifiate. Este adevărat că, în general, oamenii tind să exagereze sau au diverse iluzii şi halucinaţii legate de răpiri extraterestre, însă sunt puţini actori desăvârşiţi atunci când intră în contact cu tehnicile de hipnoză, şi astfel farsorii sunt deconspiraţi uşor, rămânând în sită doar evenimentele ce pot fi considerate reale.

Pierderea în timp
Cercetătorii americani Budd Hopkins şi David M. Jacobs au făcut un rezumat al celor mai întâlnite simptome şi circumstanţe când vine vorba despre răpiri extraterestre. Astfel, cel mai des apare experienţa pierderii în timp - într-un interval de o oră sau mai mult -, la finele căreia o persoană are senzaţia de rătăcire şi nu îşi mai aminteşte unde se afla şi de ce. Protagonistul unei asemenea întâmplări poate să nu asocieze experienţa cu un OZN. Ajunge pur şi simplu târziu la destinaţie şi, până se uită la ceas, e convins că a fost punctual.
Uneori, timpul pierdut se poate asocia şi cu distanţa. Potrivit experţilor, un individ răpit de extratereştri a pierdut brusc legătura cu realitatea în timp ce conducea şi s-a trezit trei ore mai târziu la mai bine de 16 kilometri pe un alt drum. A declarat ulterior că a fost ca şi cum o perdea s-a ridicat în faţa sa şi a acoperit maşina. Şi-a văzut mâinile pe volan, apoi bordul, parbrizul, exteriorul şi s-a trezit nedumerit într-un loc necunoscut.
Mai există şi cazul persoanelor dispărute care reapar după o anumită perioadă. La finele anilor ’40, în timpul unei curse lungi între Sydney şi Broken Hill, o parte a personalului unui tren de marfă a dispărut după ce a văzut o lumină orbitoare. Restul echipajului a pornit într-o căutare frenetică, însă fără niciun rezultat. Apoi cei dispăruţi au apărut brusc, insistând că nu plecaseră nicăieri.

O prezenţă misterioasă
Mersul ca teleghidat cu senzaţia prezenţei unei persoane în preajmă este o amintire comună celor care se presupune că au fost răpiţi. Interpretările celor care au trăit asemenea experienţe pornesc de la imagini cu extratereştri, fantome, coşmaruri şi merg până la amintiri cu îngeri. Uneori, acea prezenţă nu se manifestă în niciun fel, alteori are contact direct cu omul. Poate merge sau poate pluti, poate face diverse gesturi sau poate comunica prin telepatie. Martorul este fie cuprins de spaimă, fie simte o senzaţie de căldură şi de relaxare. Mulţi au recunoscut faptul că înainte de aceste experienţe îşi spuneau ceva de genul: „O, nu iar!” sau „Nu vreau să mai merg!”, fără să înţeleagă de unde veneau aceste gânduri.

Cicatrice din senin
Descoperirea unor cicatrice neobişnuite sau semne pe corp fără să se cunoască sursa acestora reprezintă un alt simptom. În acest caz, indiciile sunt mai concrete şi de multe ori aduc probe importante în sprijinul celor afirmate de protagonişti. Formele cicatricelor pot varia de la simple linii până la tăieturi adânci pe care persoana în cauză le descoperă dimineaţa pe spate sau pe piept. Există mărturii despre umflături, vânătăi, zgârieturi sau puncte de diverse culori, diverse probleme ginecologice sau afecţiuni ale sinusurilor.
Pe de altă parte, au fost semnalate cazuri de vindecări miraculoase. Odată, o fetiţă s-a dus la culcare având o formă gravă de difterie, iar dimineaţa nu mai prezenta niciun simptom. La doctor, ea a declarat că răptorii au introdus-o într-o maşină ce a vindecat-o.

Implanturi în diverse părţi ale corpului
Poate cea mai elocventă dovadă a unei răpiri extraterestre o reprezintă implanturile. Mici obiecte ca nişte gloanţe au fost descoperite în special în zona nasului şi a sinusurilor la unele persoane. Există radiografii cu astfel de obiecte care au fost găsite de medici şi care au dispărut aşa cum au apărut. Se pare că numărul acestora este în continuă creştere.

Surse ciudate de lumină
Există şi multe mărturii despre lumini sau mingi de lumină ce apar într-o încăpere fără a se cunoaşte provenienţa lor. Acestea sunt cele mai numeroase, şi martorii le asociază pe moment cu stafii sau cu diverse proiecţii. De multe ori, aceste „vedenii” sunt însoţite de senzaţia de paralizie şi de sentimentul că mai este cineva în cameră.

Zbor peste lume
Mulţi dintre cei care au fost răpiţi au amintiri despe zbor sau senzaţia de plutire. Ei declară că au zburat pur şi simplu, deşi li se pare şi lor greu de crezut şi uneori îşi amintesc imaginea casei şi a cartierului văzute de sus. Uneori există mărturii despre luminiţe colorate sau despre trecerea prin obiecte precum ziduri, copaci sau ferestre.
Toate aceste mărturii sunt adunate de experţi şi se caută puncte comune. Cu cât indiciile se completează reciproc, cu atât şansele ca persoana respectivă să fi fost într-adevăr răpită cresc.

Protagoniştii se simt izolaţi

Oamenii care apelează la experţi pentru ajutor în urma unei astfel de experienţe fac parte din orice categorie socială. Dar ce au ei în comun? Se simt izolaţi, aparte, neînţeleşi şi atunci când îşi povestesc întâmplările plâng, se ghemuiesc, încep să înjure, râd, le creşte pulsul, se enervează sau intră într-o stare hipnotică, spun specialiştii. De multe ori, intensitatea emoţiilor resimţite de martori în timp ce povestesc reprezintă un indiciu subtil pentru experţi. „Iată de ce evaluarea psihologică este crucială; trebuie aflat unde se găseşte sursa acestor sentimente şi dacă este îndeajuns de credibilă. Majoritatea celor răpiţi descoperă într-un final adevărul, iar şocul ce urmează poate fi covârşitor, vieţile lor fiind marcate definitiv. Universul lor este dat peste cap şi totul pare altfel”, a declarat Robert Marx, reprezentantul asociaţiei australiene a celor care au intrat în contact cu OZN-uri. Expertul a afirmat că a întâlnit şi schizofrenici care susţineau că au fost luaţi de nave extraterestre, însă este de părere şi că boala acestora ar fi putut fi declanşată chiar în urma unui astfel de eveniment. „Niciun caz nu este 100% sigur. Este ca o stradă înfundată”, a completat el.

• Cei care cred că au fost răpiţi şi nu îşi mai amintesc nimic sunt ajutaţi de cercetători să îşi exploreze temerile şi amintirile până ce devin conştienţi de ceea ce li s-a întâmplat.
• Pentru cei care îşi amintesc câteva frânturi, de cele mai multe ori hipnoza este ca o fereastră prin care se poate vedea în interiorul memoriei şi al amintirilor reprimate.