Paranormal

Sufletele-pereche există!

de Dana Purgaru

Vi s-a întâmplat să vă daţi seama că o anumită persoană pe care aţi întâlnit-o vă completează şi întruneşte tot ceea ce vă lipsea până în acel moment? Aţi simţit că datorită acesteia vă simţiţi în sfârşit echilibraţi şi întregi? Un astfel de om se numeşte suflet-pereche. Sunt persoane pe care le întâlnim în drumul nostru şi care ne ajută să creştem şi să menţinem o balanţă în viaţă.

Un fenomen învăluit în mister: levitaţia

de Carmen Ciripoiu

- Dar divin, intervenţie diavolească sau magie?

Chiar şi astăzi, când ştiinţa ne dezvăluie ultimele secrete, despre levitaţie nu s-a putut spune cu exactitate ce este şi rămâne, probabil, pentru multă vreme învăluită în mister, fără ca secretele să-i poată fi descoperite.

Am fost răpit de extratereştri?

de Dana Purgaru

„Am fost răpit de extratereştri?” Unele persoane întreabă acest lucru pentru că sunt pur şi simplu curioase, altele sunt însă de-a dreptul terifiate. Este adevărat că, în general, oamenii tind să exagereze sau au diverse iluzii şi halucinaţii legate de răpiri extraterestre, însă sunt puţini actori desăvârşiţi atunci când intră în contact cu tehnicile de hipnoză, şi astfel farsorii sunt deconspiraţi uşor, rămânând în sită doar evenimentele ce pot fi considerate reale.

Ocrotitoarea sătenilor de la Lacul Meledic: fantoma Reginei Elisabeta

de Andrei Dicu

Deopotrivă, cărturarii şi oamenii simpli sunt de părere că România este un spaţiu sfânt, numit de multe ori „Grădina Maicii Domnului” sau chiar „Pământul făgăduinţei”. Ceea ce astăzi numim „fenomene paranormale” se înscriu de cele mai multe ori în „mistica binelui”, iar patria noastră pare a fi binecuvântată, cel puţin din acest punct de vedere. Spre deosebire de „fenomenele Poltergeist” sau de legendele cu vampiri ce înfioară orice cititor sau, mai rău, orice turist rătăcit, miracolele petrecute pe meleagurile noastre - de la vindecări şocante la apariţii sublime - dovedesc faptul că România rămâne o ţară ocrotită de divinitate. Acesta este şi cazul unei poveşti incredibile, desprinsă parcă dintr-o carte de basme, în care spiritul statornic al Reginei Elisabeta ocroteşte pământul nostru strămoşesc...

Mărturii uluitoare din viaţa de apoi

de Andrei Dicu

- „Dumnezeu există şi cuvântul Lui a fost pentru mine cel mai bun tratament!“

Există moarte aparentă şi am aflat că există şi viaţa de apoi, deşi nu de puţine ori ne ciocnim de un soi de „pudoare”, de spaimă faţă de supranatural. Am cunoscut un personaj care pur şi simplu... a murit şi a înviat. Când l-am întâlnit, câţiva ani mai târziu, era perfect sănătos. Şi încă ceva: devenise un neobosit propovăduitor al lui Dumnezeu...

Poarta Timpului din Antarctica ne poate „regiza“ viitorul

de Andrei Dicu

Se tot vorbeşte în ultima vreme despre conducătorii din umbră ai lumii. A apărut şi o teorie, potrivit căreia, viaţa de pe „Planeta albastră” ar fi dirijată de o civilizaţie extraterestră. Se pare însă că „regizorii” vieţii pământene sunt totuşi oameni ca şi noi. Sau aproape „ca şi noi”, pentru că ei dispun de „butoane” invizibile.

Misterul Oraşului de pe Marte

de Dana Purgaru

În iulie 1976, sonda spaţială Viking 1 survola Planeta Roşie, cu misiunea de a transmite imagini pe Pământ. Cu această ocazie, NASA a intrat în posesia a mii de fotografii, dintre care două au devenit istorie. Ele reprezentau ceea ce părea a fi un chip uman. Apoi au apărut imagini cu... piramide.

Blestemul Cloştii cu Puii de Aur

de Andrei Dicu

- Valoarea tezaurului, inestimabilă

Povestea Cloştii cu Puii de Aur rămâne şi astăzi una dintre paginile enigmatice ale istoriei noastre. „În luna lui martie sau aprilie a anului 1837, câtva timp înainte de Paşti, doi locuitori din satul Pietroasa, Ion Lemnaru şi Stan Avram, socrul lui, lucrând a scoate din muntele Istriţa piatră pentru clădirea seminarului episcopiei din Buzău, deteră fără veste peste o bogată colecţiune de vase şi podoabe de aur. Atât prin greutatea lor, cât şi prin valoarea lor artistică, aceste obiecte formau un adevărat tezaur”, scria savantul Alexandru Odobescu în lucrarea sa „Tezaurul de la Pietroasa”. Însă, dincolo de valoarea acestor unicate, rămâne istoria ulterioară a Cloştii şi a Puilor săi, demnă de un scenariu cinematografic.