Main menu

header

521 22 1de Carmen Ciripoiu

Cuvintele ar putea surprinde doar foarte puțin din ceea ce simte un pelerin care ajunge la Biserica Dudul lui Zaheu din Ierihon. O pace nepământească, blândă, ce coboară în trup și suflet și se revarsă asupra întregii ființe, difuzându-se ca o lumină blândă, o împăcare cu sine… Pentru că într-o lume unde, de multe ori, îți pierzi busola, credința rămâne singura stea călăuzitoare.

„Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi”

521 22 2Chiar dacă nu este cel mai vechi oraș cunoscut al lumii, Ierihonul reprezintă unul dintre cel mai vestite locuri biblice, unde iubirea de Dumnezeu va rămâne totdeauna un mod de a trăi. Și asta pentru că evreii au avut întotdeauna conștiința unicității lor, aceea de popor ales de Dumnezeu: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi”. Și totuși, într-o anume conjunctură istorică, Palestina a fost subordonată Imperiului Roman, căruia bieții evrei erau obligați să-i plătească dări împovărătoare. După recensământul general, legat de Nașterea Mântuitorului, pentru colectarea acestor dări s-a apelat la instituția vameșilor. Dacă în restul Imperiului aceștia erau persoane respectabile, în Palestina au fost aleși din rândurile evreilor, care, pentru bani și pentru diferite favoruri, își trădau legea și poporul, lepădându-se de făgăduința lui Israel și făcând jurământ păgânesc de credință împăratului. Printre acești păgâni fără suflet se număra și Zaheu, care nu era însă un vameș oarecare, ci chiar mai-marele acestora, o persoană îmbogățită prin mijloace necinstite, ceea ce l-a făcut demn de disprețul tuturor. Și totuși, inima sa nu era pierdută definitiv, pentru că, într-un mod misterios, dorea să-l întâlnească pe Mântuitorul Hristos, despre care aflase că va păși pe acele meleaguri. Conducătorul lumii, cel despre care auzise că făcuse cele mai mari minuni pentru poporul lui Israel. Orice s-ar fi întâmplat, cu orice chip, Zaheu trebuia să-l vadă pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

„Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”

521 22 3Mic de statură, Zaheu a găsit că singura modalitate de a-L privi pe Iisus în toată splendoarea Sa era să se urce într-un copac, un sicomor (în traducere dud). Și marea lucrare a Domnului a început să se înfăptuiască, deoarece Iisus, privind în sus, a spus: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se”. Dar cum să calce piciorul lui Mesia într-o casă construită din înșelăciune și din asuprire? Mustrările de conștiință nu i-au dat pace lui Zaheu, care, transformat de prezența vie a Fiului, și-a mărturisit păcatele și a luat asupra sa canon mai mare decât canonul Legii Vechi (care cerea restituirea de cel mult două ori a datoriei): „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Şi a zis către el Iisus: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam”. Bucuria aceea imensă, trăită atunci de Zaheu, se spune că s-ar fi imprimat locului întru eternitate, cu atât mai mult cu cât aici se află, în prezent, Biserica Dudul lui Zaheu, Sfânta Casă a Domnului ridicată în perioada bizantină. Din vechiul sicomor s-au mai păstrat acum doar trunchiul și câteva ramuri. A fost ocrotit într-un cum de sticlă, pentru că, din prea multă dragoste, toți cei care puneau piciorul în acest loc sfânt luau acasă bucăți din pom. Martorul întâlnirii dintre un om mic, păcătos, și Fiul lui Dumnezeu nu trebuie să dispară niciodată.

„Fiul Omului a venit să caute şi să-L mântuiască pe cel pierdut”

521 22 4Mult a greșit, dar și mai mult s-a smerit și L-a iubit pe Domnul vameșul Zaheu, și toate păcatele i-au fost iertate. Așa încât, a te închina icoanei, de o strălucire aparte, așezată în fața sicomorului care-l înfățișează pe Zaheu urcat în copac, așteptând să-și vadă Tatăl, te face să retrăiești de fiecare dată povestea unei minuni. Astăzi, suspinul lui Zaheu s-a transformat în zâmbet, iar taina sfintei clipe, când te apropii sfios de dudul vameșului, te face să uiți de încercări. Viciul, lăcomia, ura, răutatea se transformă pe loc în dărnicie, în iubire, în dorința de a fi veșnic plăcut Mântuitorului. Aici totul capătă un sens, „căci Fiul Omului a venit să caute şi să-L mântuiască pe cel pierdut”…

Potrivit Apostolilor Marcu şi Matei, vindecarea de către Hristos a doi orbi a avut loc după ieşirea din Ierihon

Se presupune că și rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivată de trecerea lui Iisus prin fața Palatului de iarnă a lui Irod cel Mare, aflat tot în Ierihon

Prăznuit la 20 aprilie

521 22 5Potrivit tradiției creștine, Sfântul Zaheu l-a însoțit pe Apostolul Petru în călătoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului. Legenda mai spune că Zaheu l-a urmat pe Apostolul Petru în Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfântul Zaheu a murit în pace, fiind prăznuit de Biserica Ortodoxă la 20 aprilie. Biserica îl pomenește pe Zaheu, vameșul din Ierihon, și în Duminica lui Zaheu, când este descrisă întâlnirea acestuia cu Mântuitorul. „Apostole Sfinte Zaheu, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.”