de Carmen Ciripoiu
Aspru şi fără cruţare faţă de sine însuşi. Așa era Preacuviosul Iov, cel care avea extrem de multă iubire pentru aproapele, fiind îngăduitor cu neputinţele altora şi întru totul lipsit de răutate. Sfântul și Dreptul Iov este sărbătorit cu cinste și evlavie în fiecare an la data de 6 mai, reamintindu-ne de poruncile lui Dumnezeu și de înfricoșata zi a Domnului, în care fiecare dintre noi va fi nevoit să răspundă de faptele pe care le face.
Model pentru credincioși
Dreptul Iov, unul dintre cei mai iubiți sfinți, a trăit în Avsitida, teritoriul cuprins între Arabia și Idumeea, iar persoana nu este o legendă, ci reprezintă una istorică. Tocmai despre această existență ne certifică Iezechiel, care îl amintește pe Iov drept unul dintre cei mai mari drepţi ai Vechiului Testament, alături de Noe și Daniel, întrucât acesta nu s-a abătut niciodată de la căile dreptății și a fost mereu un model de răbdare pentru cei credincioși. Și, deși era foarte bogat, „dintre dobitoace avea 7.000 de oi, 3.000 de cămile, 500 de perechi de boi, asinele ce se păşteau erau 500 şi slugi foarte multe, având el lucruri mari pe pământ, pentru că era bărbatul acesta de bun neam şi cu cinste mare între toţi cei ce vieţuiau la răsărit”, Iov a fost mereu un om cinstit, dar mai ales temător de Dumnezeu.
Cumplitele ispite
La împlinirea vârstei de 70 de ani, ca să vadă cât de mare îi este dragostea pentru El, Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra lui Iov cele mai cumplite ispite aduse de diavol. „Şi a fost ca în ziua de astăzi: «Fost-a într-una din zile şi au venit îngerii înaintea Domnului. Îngerii lui Dumnezeu, cei puşi ca să păzească neamul omenesc, au venit înaintea lui Dumnezeu ca să-i aducă Lui rugăciunile oamenilor şi nevoile lor cele de multe feluri. Cu dânşii a venit şi diavolul, ispititorul şi clevetitorul oamenilor; nu că putea să stea împreună cu îngerii înaintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lepădat, ci a stat departe, afară din cer, înaintea ochiului Celui Atotvăzător al lui Dumnezeu»”. Drept urmare, într-o singură zi, Dreptul și mult iubitorul de Dumnezeu și-a pierdut toată averea, dar și tot ce avea mai scump pe lume: fiii și fiicele. „Feciorii tăi şi fetele, mâncând şi bând la fratele lor cel mai mare, deodată a năvălit dinspre pustie un vânt mare cu vifor şi s-a atins de cele patru unghiuri ale casei şi a căzut casa peste copiii tăi şi toţi au murit”. De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Dreptul Iov s-a îmbolnăvit cumplit, iar trupul său s-a prefăcut întru totul într-o rană. Nimic nu a spus Sfântul Iov, nicio secundă n-a gândit ceva rău împotriva Domnului, ci a îndurat cu infinită răbdare tot chinul până la sfârșit, făcând o afirmație care spune totul despre nemărginita sa credință: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac!”.
Credința i-a fost răsplătită
Când Domnul a considerat că Sfântul și Dreptul Iov și-a arătat toată dragostea pentru El, l-a însănătoșit și i-a dat bogății mai mari decât avusese înainte. „Văzând Dumnezeu răbdarea lui Iov, a apărut în nori şi în vifor deasupra sa. Iov zăcea acolo de şapte ani şi jumătate, numai oasele şi inima rămăseseră - căci carnea sa era mâncată de viermi. (…) Și a grăit Dumnezeu din nori: «Iov, scoală-te ca un bărbat, ia veşmântul tău - că i-a trimis un veşmânt din cel mai alb ca zăpada -, încinge-te şi să stăm de vorbă amândoi!». S-a sculat Iov, sănătos ca la 30 de ani şi frumos şi vesel, s-a îmbrăcat cu veşmântul dat de Dumnezeu”. Dar, mai mult decât atât, i-a dăruit cel mai prețios lucru de pe pământ: alți șapte fii și trei fiice, adică tot atâția copii câți i-au fost luați. După această mare încercare a vieții sale, Sfântul și Dreptul Iov a trăit încă 170 de ani și a ajuns până la vârsta de 248 de ani. „Şi vei ajunge să trăieşti până la al cincilea strănepot şi vei adormi plin de zile şi vei veni la Mine să te veseleşti cu Mine în veci”. Iar în toți acei ani, Sfântul i-a arătat Dumnezeului său slava și cinstea sa. Iar acum petrece în viaţa cea neîmbătrânitoare, unde anii nu se împuţinează, în Împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. „Pe Iov cel fără prihană şi curat, care s-a făcut întru Duhul stâlp întărit şi nestrămutat de uneltirile vrăjmaşului, toţi să-l fericim şi cu credinţă să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost mare servitor al lui Hristos, şi neîncetat se roagă Lui să izbăvească de primejdii sufletele noastre”.