de Laura Zmaranda

„Clopote, o, clopote! Frumos mai suni când credincioşii îi aduni la locul sfânt de rugăciune”. Sunt versurile care descriu cel mai bine forţa copleşitoare a cântecului de clopot. Glasul lui răzbate până în înaltul cerurilor şi în măruntaiele pământului, chemând oamenii spre credinţă. Dacă-l asculţi cu toată fiinţa ta ai impresia că fierul rece devine o fiinţă. O fiinţă care te mustră pentru lipsa ta îndelungată din faţa lui Dumnezeu sau care, dimpotrivă, te binecuvântează. Fireşte că este doar un exerciţiu de imaginaţie, dar, dacă am putea privi clopotele ca pe o fiinţă, ce ar putea ele să ne spună? Radu Blotor, meşter clopotar şi manager al unei turnătorii din Satulung din Maramureş, ne va tălmăci povestea lor şi ne va împărtăşi din secretele meseriei de clopotar.

„Ucenic” la cea mai mare turnătorie din lume

Interlocutorul nostru vorbeşte cu pasiune despre munca sa şi mărturiseşte că pentru el a făuri clopote este acelaşi lucru cu a şlefui diamante. Totul a început în urmă cu 12 ani. „În anul 2003 am vizitat mai multe turnătorii din România, pentru a învăţa tehnologia turnării unor piese de aluminiu, şi am văzut că în unele dintre ele se turnau şi clopote. La acea dată aveam cunoştinţe minime despre tehnologia turnării unui clopot, dar aveam la bază studii în domeniul muzical - pian şi chitară. Acest lucru m-a ajutat să diferenţiez un sunet melodios faţă de un sunet fals şi dogit şi m-am gândit că aş putea deschide o afacere, în care să îmbin această abilitate cu ceea ce învăţasem în turnătoriile vizitate. În plus, aveam şansa de a face ceva deosebit pentru minunatele biserici care se ridică spre slava lui Dumnezeu în România. Am căutat specialişti în ţară, dar fără succes. Atunci am hotărât să caut adevăraţii profesionişti în afara graniţelor. A fost o binecuvântare să primesc sprijin din partea celei mai mari turnătorii de clopote din lume”. Sub îndrumarea specialiştilor de la „Pyatkov & Co” din Rusia, a aflat informaţii despre modalităţile de formare a clopotelor, despre materialele folosite pentru acest proces, despre temperaturile de turnare, reţete de bronzuri, desenele tehnice care stabilesc forma clopotului. Cu aceste secrete profesionale, cu exigenţă şi ambiţie, s-a născut povestea clopotelor din turnătoria Blotor.

Cum se făuresc trâmbiţele lui Moise

Deşi simplă la prima vedere, Radu Blotor spune că făurirea clopotelor înseamnă măiestrie şi pricepere. Primul pas în realizarea unui clopot îl constituie proiectarea matriței. Este o etapă importantă, pentru că aceasta determină forma, timbrul muzical, rezonanța şi nota acestuia. Pentru formarea clopotului se foloseşte un nisip special pentru turnătorii, numit silicat de sodiu, căruia i se adaugă bioxid. Acesta are proprietatea de a întări nisipul, care îşi păstrează astfel forma dată de meşteri. Se fac apoi nişte găuri, astfel încât bioxidul să poată pătrunde în întreaga structură a clopotului. Odată încheiată această etapă, se începe vopsirea cu o vopsea pe bază de apă şi alcool, numită grafit. După fiecare vopsire, este uscat cu o flacără deschisă. Vopsirea şi uscarea sunt reluate până când suprafaţa clopotului este fină. În opinia domnului Blotor, clopotul este o operă de artă care trebuie să dăinuie peste veacuri. De aceea, în turnătoria sa se acordă o atenţie deosebită ornamentării clopotelor. Modelele sunt prelucrate în ceramică, apoi turnate în ceară, după care se transpun pe clopotul în formare. De altfel, aceasta este operaţiunea care durează cel mai mult. Aceştia sunt paşii de realizare a celor două clopote false de dimensiuni diferite, care reprezintă mulajele pentru interiorul şi exteriorul clopotului. Ulterior, acestea se suprapun, iar spaţiul dintre ele este umplut cu bronz. Răcirea şi consolidarea clopotului mai durează câteva zile. Urmează şlefuirea şi apoi acordarea.

Timbrul muzical depinde de puritatea aliajelor

Potrivit domnului Blotor, fiecare clopot are propriul timbru vocal. Dar cum este posibil aşa ceva? Se pare că sunetul plăcut şi armonios al clopotului depinde de puritatea aliajelor folosite. Prezenţa impurităţilor, în special zincul şi plumbul, are o incidenţă importantă asupra timbrului muzical al clopotului. De aceea, în turnătoria Blotor sunt folosite lingouri metalice. Aliajul utilizat la turnarea clopotelor este 78% cupru electrolitic, cu o puritate de 99,99%, şi 22% staniu electrolitic, cu puritate de 99,99%. De altfel, calitatea clopotelor poate fi observată uşor analizând suprafaţa acestora, care nu trebuie să prezinte fisuri, pori sau alte defecte de turnare. „Profilul clopotelor Blotor este specific rusesc, cu tonalitate gravă, caracteristică Bisericii Ortodoxe. Producem clopote acordate în note muzicale, de diferite mărimi, iar acordarea lor se realizează la turnătoria «Royal Eijbouts» din Asten, Olanda. Pe viitor dorim să achiziţionăm utilajul necesar pentru acordaj şi să facem această operaţiune la Baia Mare.”

În turnătoria Blotor se realizează clopote între două kilograme şi 35 de tone, cu orice tip de ornamentaţie şi iconografie, juguri din stejar masiv fiert în ulei, limbi de bronz, sisteme de automatizare şi programare, astfel încât clopotele să sune individual sau în diferite combinaţii în data şi la ora dorită

Primele menţionări ale clopotului apar în Vechiul Testament, când Dumnezeu îi porunceşte lui Moise să facă două trâmbiţe de argint, cu care să cheme poporul la slujbă. Biserica Ortodoxă Română a preluat această rânduială şi a amplificat-o de-a lungul vremurilor

Salvare pentru cele „bătrâne“

Biserica Ortodoxă Română are o tradiţie de secole, iar bisericile şi mănăstirile au în clopotniţele lor clopote cu valoare istorică, ce, în multe cazuri, nu au fost întreţinute corespunzător. Unele au crăpat şi, pentru a fi salvate, trebuie sudate, au nevoie de limbi noi, de juguri noi sau trebuie curăţate. Pentru a deprinde pe deplin tehnicile de restaurare, specialiştii din turnătoria Blotor s-au specializat în unităţi din Olanda şi Germania, cu tradiție în acest domeniu. Un exemplu este restaurarea clopotelor vechi ale Mănăstirii Putna cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.