Românii au multe lucruri cu care se pot lăuda, dar nimic nu întrece parcă fala maramureşenilor când vine vorba despre bisericile din lemn, splendide capodopore arhitecturale. Printre acestea se numără şi Mănăstirea Săpânţa-Peri, din judeţul Maramureş, având hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ce se impune cu stilul său sobru şi cu o înălţime de... 78 m! În prezent, Mănăstirea Săpânţa-Peri este cea mai înaltă biserică de lemn din lume, ceea ce a făcut ca ea să fie înscrisă în Cartea Recordurilor.
Sediul Episcopiei Române a Maramureşului
În anul 1391, nepoţii lui Dragoş Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânţa-Peri terenuri şi bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră şi-a avut sediul Episcopia Română a Maramureşului. Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost construită în anul 1766 de meşterul constructor Ion Macarie, pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Izvor de tradiţie şi de cultură, mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoşeşti hramul Sfântul Arhanghel Mihail. La Săpânţa-Peri au fost traduse şi copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroţean” şi „Faptele Apostolilor”.
Mai mare decât Statuia Libertăţii
Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783. Reconstruirea acesteia a avut loc la finalul secolului al XX-lea, începutul secolului al XXI-lea, după planurile arhitectului Dorel Cordoş. Când unui arbore i se termină veacul, omul prelungeşte istoria naturală a acestuia. Exemplul este mănăstirea de la Săpânţa, construită din lemn solid (în prezent tratat cu diverse substanţe pentru întreţinere) de stejari bătrâni de secole. Turnul acesteia este de 54 m şi este 
înconjurat de alte patru mici turnuleţe. Înălţimea totală a mănăstirii este de 78 m, fiind mai înaltă decât Statuia Libertăţii (New York) şi o situează pe primul loc în topul celor mai înalte biserici de lemn din lume.
Turla, placată cu 8,5 kilograme de aur
În interiorul mănăstirii se pot observa două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, ce dau pridvorului o notă aparte. Biserica maramureşeană este placată cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de şapte metri, este, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Semeaţa construcţie a fost finisată între anii 1988 şi 2003 pe malul Tisei. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanţă de cinci kilometri peste Tisa şi poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureşului istoric rămasă în Ucraina. Mănăstirea Săpânţa-Peri nu trebuie să lipsească din itinerarul turiştilor sau pelerinilor ajunşi pe ţinuturile maramureşene.
Claudia Stan
Legenda meşterului Ioan Macarie
Se spune că într-o zi preotul satului a mâncat carne de şarpe înainte de a intra în biserică. Din senin s-a stârnit un vânt atât de puternic, încât lăcaşul sfânt a fost măturat de pe faţa pământului, preotul pierzându-şi minţile. Sătenii veniţi la biserică au găsit locul pustiu. După acest incident, s-a anunţat o întrecere pentru meşterii constructori de biserici. În final a fost ales meşterul Ioan 
Macarie, care a muncit şase ani la construcţia lăcaşului sfânt. Fiecare lemn folosit în construcţie a fost însemnat cu securea lui Macarie. Despre meşter se povesteşte că avea la casa lui o femeie rea de băutură. De ruşinea sătenilor, acesta o dădea afară din casă de câte ori i se îmbăta femeia. Într-o zi, meşterul şi-a găsit soţia moartă pe marginea drumului, iar de atunci a hotărât să se răzbune pe femei. Macarie a împărţit biserica în două părţi şi anume una pentru femei, şi una pentru bărbaţi. Abia după anul 1800 a fost dărâmat peretele ridicat între naosul şi pronaosul bisericii. Sătenii se mândresc cu istoria bisericii lor, ce a rămas mărturia credinţei lor în Dumnezeu.
