de Andreea Radu
În apropierea orașului Ploiești, într-un sat sărăcăcios, Parepa - Rușani, ni se arată o mănăstire impunătoare. Peisajul pare desprins din povești: case vechi, drum neasfaltat și oameni simpli, care întorc privirea după fiecare mașină ce trece prin micuțul lor sat. La Parepa nu vin oameni mulţi, pentru că nu prea știu de acest loc binecuvântat. Dorința de a descoperi minunea ce a avut loc printr-o copilă de 12 ani, fecioară care a ridicat prin harul lui Dumnezeu această biserică, ne-a îndrumat pe acest drum... La 5 iunie se împlinesc 20 de ani de când „Fecioara de la Parepa” a plecat la cele veșnice.
La 12 ani a avut o viziune divină
În urmă cu 93 de ani, în micuța localitate ce datează din timpul lui Matei Basarab a văzut lumina zilei Maria Petre, pe care oamenii din partea locului o numesc „Fecioara din Parepa”. Istoria locului spune că, la vârsta de 12 ani, copila a avut o viziune dumnezeiască, și de atunci a propovăduit credința și a vorbit semenilor înțelepciunea transmisă de Dumnezeu. De-a lungul vieții sale era vizitată de multă lume după ce s-a spus că avea darul vindecării, existând mărturii în acest sens.
„Veți ridica o biserică creștină întru Slava Mea”
Povestea ei este însă impresionantă. În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august 1935, Maria Petre a povestit cum i s-a întâmplat minunea. În timp ce se juca i s-a făcut sete și a plecat spre casă. Când cobora dealul, îndreptându-se spre casă, a văzut pe cer „ca un val de vată albă, care parcă alerga o dată cu mine, și nu numai atât, ci parcă și cobora anume după mine și spre mine. Eu m-am oprit din fugă și m-am uitat în jur: tot cerul era albastru și senin, fără de niciun alt nor în afară de acesta alb, care chiar cu-adevărat spre mine cobora! Speriată, am început să fug mai tare către casă. Nu mai știam în ce parte să o iau, am vrut să țip, să strig după ajutor, însă norul s-a apropiat iute de mine și m-a cuprins cu totul în el, în apropiere de lac. Am căzut în genunchi, moartă de frică, tremurând și scâncind; cred că am plâns de-a binelea!”, a povestit copila ce avea atunci numai 12 ani. Atunci a avut loc minunea. În fața ei stătea un bărbat luminos, cu ochi albaștri și barbă albă. „Avea o față de-o blândețe nemaivăzută. Era cu totul îmbrăcat în alb, înconjurat de îngeri și de porumbeii care zburau”, a scris Maria în memoriile sale. Atunci, glasul blând i-a vorbit fetei: „Nu te teme, fiică fecioară Marie, Eu sunt Tatăl Ceresc Dumnezeu și te-am ales să spui oamenilor Cuvântul Meu. Ai auzit de Dumnezeu?... Veți ridica o biserică creștină întru Slava Mea și pentru pomenirea celor adormiți. Dar această biserică nu se va face curând, căci va veni peste voi prigoana comunistă, și abia după aceea, când va veni timpul libertății și când toți oamenii se vor întoarce la Mine cu inima curată. Iar tu nu vei muri până ce nu vei ridica această biserică și vei vedea-o terminată”. Deși speriată la început, de atunci Maria Petre și-a dedicat viața lui Dumnezeu. A trăit ca o măicuță și a avut un dialog permanent cu Tatăl Ceresc.
Amenințată de comuniști
A început construcția bisericii în 1946, dar doi ani mai târziu a fost întreruptă de venirea comuniștilor. De atunci, i s-a interzis să vorbească despre Dumnezeu și despre minunea care i s-a întâmplat. Deși amenințată și persecutată, Maria și-a continuat misiunea de a vorbi despre Tatăl Ceresc. Se spune și că tot comuniștii au vrut să o ridice și să o aducă la București pentru a da explicații, dar mașina celui care a venit să o ia nu a mai pornit. Abia după ce a coborât „Fecioara de la Parepa” autoturismul a devenit funcțional. Lucrările pentru ridicarea bisericii au fost reluate după 1990, când cel mai important scop a fost acela de a duce la bun sfârșit această lucrare, care a primit, la sfințire, hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” în amintirea zilei de 29 august 1935, când i-a vorbit Dumnezeu. Din păcate, „Fecioara din Parepa” n-a apucat să vadă biserica finalizată, căci Domnul a chemat-o la El pe 5 iunie. Maria avea 73 de ani și a fost înmormântată în biserica nouă. Se pare că au existat mai multe semne ce au prevestit moartea sa. Unul a fost ruperea salciei pe care cu mâna ei o plantase lângă troiță. Cu trei zile înainte de moarte, salcia s-a rupt în două. Atunci Maria a zis: „Ăsta e semnul că voi muri!”. Și așa a fost!
Oamenii se roagă la mormântul Fecioarei
Chiar și după moartea sa, există mărturii că „Fecioara din Parepa” a continuat să ajute oamenii care vin la mormântul ei și îi cer ajutorul. Cazul Valeriei Zugravu din București a fost cel mai popular. Medicii îi descoperiseră femeii un fibrom uterin foarte mare și a luat calea spre mănăstirea de la Parepa, unde auzise că se întâmplă minuni. A luat apă vindecătoare, s-a rugat la icoane, iar după două luni, ducându-se la medici pentru noi analize, a descoperit că fibromul dispăruse complet. De bucurie și spre mulțumire, Valeria a ajutat mănăstirea. Lăcașul are în continuare nevoie de fonduri pentru a finaliza lucrările de pictură, iar cele şapte maici care viețuiesc în mănăstire se ostenesc să ajute. „Cum primim câte o sumă de bani sau strângem ceva, chemăm pictorul să mai continuăm lucrările”, ne-a spus măicuța, care ne-a oferit și o sticlă cu apă vindecătoare și care ne-a smuls promisiunea că vom reveni într-un asemenea loc binecuvântat de Dumnezeu.